Versuri corectate și adnotate
Peste deal și valea mare,Prin tufișuri, prin zăvoi,Peste ghimpi, peste hotare,Prin potop și foc vioi!Eu mai iute hoinărescDecât luna-n zbor ceresc;Și slujesc Zâna Regină,Ud cu rouă a ei grădină;Aurii primule mariStau ca niște pensionari,Ca rubine de valoare;În pistrui e-a lor savoare;Caut rouă, stropi perechi,Să le pun perle-n urechi.
Când mă gândesc la lume ca perenă,Cum e perfectă doar pentru-o clipită,E-o simplă piesă pe-o imensă scenă,De stele, în secret, înrâurită.Când văd cum oameni cresc ca un răsad,Dospiti și nimiciți de-același cer,Fuduli cât sunt vânjoși, apoi decad,Luându-și fala-n colb după ce pier.Doar socotind la traiul schimbător,Și-n ochii mei mai tânără devii,Oricât e cursul de necrutătorSă-ți … Citește mai mult
Cum să nu ai un fel maiestuosSă lupți cu timpul, nemilos tiran?Să fii mai tânără din an în an,Cu grația-a mai mult decât un vers?Tu poți să stai deasupra orelor,Iar feciorelnice grădini, nezămislite,Smerite să-ți rodească ție floriCu-a tale haruri mai asemănite.Astfel că nici urmași ce viața-ți cer,Timpul sau pana mea, ce slavă-ți vor,Nici suflet bun, … Citește mai mult
De ce ţi-e teamă de-ochii de vădanăÎnlăcrimaţi şi eşti atât de laş?Vei fi jelit căci vei lăsa o ranăÎn lume de-ai să mori fără urmaşi.Vei plânge aprig sărăcind pământulDe forma umbrei tale, într-o ziŞi la sfârşit nici văduva mormântulNu-ţi va săpa sub pleoape de copii.Priveşte ce risipă faci din lumeSchimbând-o des de parcă-ar fi ta,Dar … Citește mai mult
Sufletul tău, iubit, este din plinDe inimi ce-am crezut că au murit;Și-n el tu ai iubire și senin,Prieteni care poate au pierit.Căci câte lacrimi sfinte n-a furatDin ochiul meu smerit iubirea ta,Ca plată pentru inimi ce-au plecat,Ce-n tine-ascunse negreșit vor sta!Tu ești mormântul multor amintiri,Plin de trofee de amoruri reci,Ce ți-au lăsat din mine vechi … Citește mai mult
Își laudă nobilitatea unii,Alții îndemânarea, forța, traiul,Hainele alții, chiar urâte, șoimiiȘi câini unii-și laudă, sau calul;Și fiecare are o plăcere,Ce-i dă o bucurie peste poate.Dar toate astea nu sunt ale mele;Eu una am, mai bună decât toate.Iubirea ta-i mai bună-aș putea spuneDecât noblețea, traiul sau veșmântul,Decât toți șoimii, caii de pe lume;Avându-te, sunt decât toți … Citește mai mult
Mint versurile ce le-am scris cândva,Spunând că nu te pot iubi mai mult.Pe vremea-aceea mintea nu știaCă va spori al dragostei tumult.Dar timpul, ale cărui accidenteSchimbă porunci și calcă jurăminte,Frumosu-l surpă, toacă sentimente,Minți clare-abate pe cărări greșite.Vai, și de ce, speriat de timp fiind,N-aș fi putut să spun: ”Eu, cel mai mult,Azi te iubesc”, mai … Citește mai mult
Sunt ca bogatu-a cărui cheie-n tainăÎl duce la ferita lui comoară,Pe care n-o scrutează des, de teamăCă va toci plăcere-atât de rară.De-aceea sunt puține zile faste,Fiindcă-s înșiruite peste anCa pietrele în salbe, prețioase,Ori ca bijuteriile-n colan.Așa-i și timpul care te păstreazăLa pieptul meu, precum dulapul careVeșmântului ales îi etaleazăCând clipa vine-ascunsa lui splendoare.Ferice ești, victorios … Citește mai mult
Iubita n-are ochiul însorit;Nu are buze roșii, de mărgean,Zăpada-i albă, sânul ei cernit,Iar părul e sârmos, negru catran.Văzut-am roze, albe și-n culori,Ce pe obraz să-i stea nu au temei,Și sunt parfumuri fine și vaporiMai aromați decât suflarea ei.Îmi place când vorbește, dar e clarCă mult mai bine sună orice cânt,Cum merge o zeiță n-am habar:Iubita … Citește mai mult
Pe cât te micșorezi, pe-atâta creștiPrin pruncul tău, pe care-l lași în urmă;Iar sângele pe care-l dăruieștiE tot al tău, când nu vei mai fi tânăr.E sporu-aici, înțelepciunea, nimbul,De nu, prostia, bătrânețea grea:De-ar fi ca tine toți, s-ar opri timpulLumea doar cât o viață ar dura.Pe cei ce n-au lăsat progeniturăLasă-i să piară, cruzi, sterili, … Citește mai mult