Nici teama mea, nici sufletul profet
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu pot să spună sigur şi concret
C-al meu amor va lua cândva sfârşit.
Luna eclipse multe-a îndurat,
Ursite rele râd de ce au spus;
Ce e nesigur pare-adevărat,
Măslinul pace veşnică-a adus.
Cu-acest balsam de timp vindecător
Iubitu-i viu, iar Moartea m-a ferit;
În bietu-mi vers voi fi nepieritor
Când triburi mute Ea a nimicit.
Şi pentru tine monument va fi
Când despoţi şi blazoane vor pieri.
Sensul versurilor
Sonetul celebrează iubirea eternă și triumful acesteia asupra morții și a timpului. Poetul își asigură iubitul că dragostea lor va dăinui prin versurile sale, devenind un monument mai durabil decât puterea lumească.