Michelangelo – Sonetul XXIII

Cu ochii tăi eu văd o molcumă lumină,pe care, orb, cu ochii mei n-o pot vedea;cu pașii tăi sarcină port pe umeri, grea,ce obosit sub zări umblând, mi-a fost străină.Cu mintea ta mă-ndemn spre ceruri fără nume,cu aripile tale, fără pene zbor.La bunu-ți plac pălesc și mă-nroșesc de zor,îngheț la soare, jar mă ia în … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Sonetul XXIII

Mă cheamă dar în clipa ta de mâine,vrăjmașă ție ne-mpăcat;Mă roagă tainic, cu priviri de câine,din nou apoi înstrăinat.Ce nu s-a dăruit, îți aparține,cuprins îți pare în sfârșit.Dar te dezleagă vorba: mergi cu bine,când semn aștepți de bun sosit..Spre reazăm temători vom năzui,prea tineri pentru vechea seamă,prea vârstnici pentru ce n-a fost.Noi, preț dăm cui … Citește mai mult

Pablo Neruda – Sonetul XXIII

Era lumină focul, și pâine rea luna,dublase iasomia al ei secret din stele,și mâini suave, pure, de patimile melem-au liniștit și ochii mi-au prins lumină bună.Tu ai făcut, iubire, din cioburi dispersateun edificiu dulce, măreț, plin de tărie,sfidând unghii meschine mustind de gelozieși azi în fața lumii suntem o unitate.Așa, a fost, și este, dar … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXIII

Așa să fie? Dacă am muritCă m-ai pierdut îți pierzi și viața ta?Și soarele pe cer va înghețaCă-n umedul mormânt m-am cuibărit? M-am minunat, Iubite, c-am cititScrisoarea cu-al tău gând închis în eaCă-ți aparțin.. Și-atât? Cum aș puteaVinul să-l torn când brațul mi-e slăbit? Mai bine-ar fi ca sufletu-mi curatSă uite moartea, viață căutând,Și-atunci să … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXIII [Il Canzoniere]

Poem dedicat italienilor care au participat la cruciada Papei Giovanni al XXII-lea.Cel ce-a urmat lui Carol, zis cel Mare,având pe cap coroana lui greoaie,s-a înarmat ca-n Babilon să taieacele coarne scoase cu-ngâmfare;şi-al lui Hristos vicar, cu nerăbdare,purtând mantaua, duce-a lui convoaiecătre Bologna, gata de bătaie,şi-apoi la Roma cea impunătoare.Şi-al vostru miel lipsit de aroganţăpe lupii … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XXIII Ca un Actor Imperfect pe Scenă

Ca un actor ce-abia a debutat,Care, cu trac, își uită partitura,Sau ca un animal înfuriat,Ce-și pierde forța întrecând măsura;Așa și eu, de teamă, am uitat,Ceremonia dragostei să-nchei,De prea multă iubire am clacat,Strivit de chiar povara dragostei.O, ochii mei să fie elocvența,Muți mesageri dând inimii cuvânt,Pledând iubirea, vrând și recompensaMai bine decât vorba spusă-n vânt.Ce-a scris … Citește mai mult