Versuri corectate și adnotate
Când a fugit către zoriNoaptea a lăsat pe floriCâte trei rânduri de salbeDe mărgăritare albe.Soarele cum s-a ivit,Razelor a poruncitSalbele de i-a adusȘi la gâtu-i și le-a pus.De-atunci orişicare floarePlânge scumpele odoare..Iar de vreţi cătaţi în zori:Veţi găsi lacrămi pe flori.
Se trec și florile de toamnă, cele din urmă flori, și-n casăLângă oglinzile-obosite, o fată șubredă și palăPreschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală.– Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă..Înc-un mănunchi, și câte visuri și primăveri – câtă ruină!Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune:A tale … Citește mai mult
Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,Stând gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,Împrăștie în aer, danțul acesta … Citește mai mult
Seara-i dulce și senină,Aerul îmbălsămit,Luna poleită, plină,Umbrele s-au aurit.Roza, drag simbol al vieții,Răspândește-al ei parfum;Iar tu, fiica frumuseții,Dulcea mea, tu dormi acum?Tu lipsești și tot lipsește!În deșert a nopții steaCu dulci raze strălucește,Tu lipsești, o! dulcea mea!Vai! tu dormi, când timpu-aduceUn minut atât de rar,Și când gura ta cea dulceArde plină de nectar!Și când eu … Citește mai mult
Fetelor, cât voi fetițiLa frumos nu lăcomiți,Că frumosu-i plin de fală,Vă sărută și vă-nșeală.Niciun om frumos pe lumeNu prea are gânduri bune,Că-ți vorbește-n față bineNumai până-i lângă tine.Dacă merge-n altă parteDorul tău nici că-l mai arde,Că frumosul tot iubeșteCâte-n cale întâlnește.Astăzi una, mâine două,Iar poimâine opt și nouă,Nu gândi, mândruțo, zăuCă frumosul nu-i al tău,Îi … Citește mai mult
Ca și trupurile frumoase ale celor care au murit înainte să crească vechi,triste închise în mausoleu somptuos,trandafiri la cap, iasomie la picioare –astfel încât să apară dorințele care au trecutfără a fi satisfăcut, nici unul dintre cei acordați lao singură noapte de plăcere sau una dintre diminețile sale radiante.
În fața mea când luneci, o, scumpă lenevoasă,În cântece de-arcușuri ce de tavan se frâng,Plutind cu o mișcare domol armonioasă,Plimbându-ți plictiseala din ochiul tău adânc;Când tot privesc, sub focul de gaz ce-i dă viață,Și fruntea-ți pală, plină de-un vino-ncoa morbid,Pe care facla serii aprinde-o dimineață,Și ochii tăi ca ochii icoanei de pe zid,Îmi spun: Cât … Citește mai mult
ITENEBRELE.În văgăuna tristă și urâtăÎn care Dumnezeu m-a surghiunit,Și unde nicio rază n-a zâmbitIar noaptea mi-este gazdă mohorâtă.Par un zugrav de soartă osânditPerdeaua beznei s-o picteze, oarbă;Un bucătar funebru, pus să fiarbăȘi să-și mănânce inima, silit.Din când în când, lucește, crește, apareO stafie cu trupul minunat,Cu dulce, orientală legănare.Și când întregul trup s-a-nfățișat,Îmi recunosc vedenia … Citește mai mult
Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.Înaltă și subțire, durere maiestoasăÎn voalurile-i negre de doliu, fastuoasăȘi mândră, o femeie trecu prin fața mea.Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare,Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin,Plăcerea ce ucide și vraja care doare.Un fulger… apoi noaptea! – Făptură fără drum,Tu … Citește mai mult
Garoafe roșii, crenelate –Amfore cu parfum de mosc,Pecetii de rubin și sânge –Eu vă iubesc și vă cunosc,Prin voi, garoafelor bizare,În funduri roșii de corolă,Mi-a-ntins iubirea-ntâia oarăOtrăvitoarea ei fiolă..Eu vă iubesc și vă cunoscDe mult tulburătorul mosc..În roșu-apusului de soareVoi puneți pete de culoare,Voi înfloriți în fundul măriiÎn lungi ciorchine de mărgeanȘi pe obrajii de … Citește mai mult