Versuri corectate și adnotate
Exil.Pornesc în mine în exil,Tu eşti patria meaDe care nu mai pot să mă apropii,Tu eşti ţara în care m-am născutŞi am învăţat să vorbesc,Numai pe tine te cunosc în lume.Prin ochii tăi am înotat de-atâtea oriIeşind pe mal cu trupul tot albastru.De-atâtea ori am navigat prin tinePândind bolborositul prevestitor de hulăAl sângelui în stare … Citește mai mult
Munţi se năruiesc de-aşa durere,Fluvii grave cursul şi-l opresc,Dar sunt ferme porţile tăcerii,„Gropi de lup” – în dosul lor – puzderii,Şi-un alean neviu, nepământesc.Pentru unii – însorit zenitul,Pentru alţii – briză la fereşti,Pentru noi – nimic. Doar ruginitulScârţâit de chei şi bocănitulTrufaşelor cizme soldăţeşti.Ne sculam ca pentru liturghie,Traversam oraşul câinoşit,Ne-adunam stafie cu stafieSă sorbim pe … Citește mai mult
*Il mio bel San Giovanni*.În Florența, după marea ceartă,Nu s-a întors nici după ce-a murit.Celui ce-a știut să se despartăCântecul acesta-i cânt, smerit.Urlă soarta peste prag sălbatic,Noaptea, facla, cel din urmă vis..Blestemând-o, în infern ostatec,N-a uitat-o nici în paradis.Dar desculț, în strai de pocăință,Cu feștila-aprinsă n-a intratÎn orașul său de rea-credință,Josnic, pe vecie adorat.
Prin cinic, guvernamental acord,La ora ploilor de pașapoarte,Hiperboreea pleacă înspre nord,În țara ce le adusese moarte.De nici nu știe, vai de capul său,Că-i un butuc în drumul unui joagar,Și pleacă fără de păreri de răuÎn cel mai elegant și cinic lagăr.O vor gaza cu dragoste-n curând,C-un roșu fier o vor marca pe spateȘi pielea ei … Citește mai mult
Volumul de poezii „Mickievicz”, traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959.Mă țineți minte? Mie, prieteni când îmi vinÎn gând, ce-au văzut moartea, surghiunul, închisoarea,La voi mă gândesc, de-asemeni: cu-al vostru chip străin,Cu dreptul de cetate îmi populați visarea.Azi unde-ți fi? Rîleiev, al cărui drept grumazLa pieptu-mi ca pe-un frate l-am strâns, e spânzuratLa stâlpul … Citește mai mult
Cu greu exilată din cerul închisunde eram, fără culoare și fără formă,doar o contemplatăcu greu retrimisă în crepuscululplajei însingurate, inimii tăcute.
S-a așezat la răspântia exilului săuși își contemplă palmele care-și pierdurălinia vieții, el ar fi vrut s-alintememoria-i blănoasă, mai dulce ca dogoarea,dar nimeni nu-ndrăznește să-i spună c-a muritlăsându-se-ntr-o zi mai greu pe-un clin al sufletului său.Dar stând pe loc, acolo unde stă un obelisccu spaimă înălțat, el știe oarecă pleoapa își ia zborul când pasărea … Citește mai mult
Negru se sparge infinitul între țipăt și neant –Apoi răspunsurile se aștern în claviaturi de întrebări senine •Când furtuna întrebării se înseninează –Deși rămâne furtună –Devine o furtună senină •Atunci adevărul parcă s-ar povesti –Întrebări suspendate – străbătute de infinit •Nu răspunsuri –Ci gravități din ce în ce mai profunde ale întrebării •Adâncimile se scormonesc … Citește mai mult
Plimbându-mă prin piața fructelor interzise – m-am oprit îndreptul unui coșmar plin cu reptile de mătase • “Străinulsprijinit de propriul său schelet” – fascinat, îmi spuneam “nupoate părăsi apele tenebroase ale exilului • imensa piele verdecu veninuri infinite – absurda oglindă holbată de bubecarnivore ca o fastuoasă junglă purulentă” • îmi pipăiamdrumul cu ochii pe … Citește mai mult
Coborâm din barjă cu mâinile ridicatepe o plajă tristă și necunoscută.Primăvara își închide deja porțile,vântul nocturn îmi scutură brusccapul chilug;tăcerea,acest lung șir de încarcerațice se pierde-n camioanele Marinei Naționalemărșăluindîn jurul orei douăsprezece noaptea, la unsprezece septembrieo mie nouă sute șaptezeci și trei, pe Insula Dawson.Mergempe un drum mlăștinos, care-mi pareo lungă șosea ducând către moarte.Un … Citește mai mult