Versuri corectate și adnotate
Cercul al doilea. Judecătorul Infernului: Minos. Păcătoșii dindragoste. Francesca da Rimini și Paolo Malatesta.Povestea lor de dragoste și de moarte.Din primul brâu am coborât astfelîn cel de-al doilea, ce mai strâmt rotește,dar chin mai mare adăpostește-n el.Acolo-n prag stă Minos și rânjește, greșeala cată, iar apoi, turbat, precum își-nvârte coada lui, menește.Ajuns în fața-i, duhul … Citește mai mult
INFERNUL.CANTUL XXI.Cercul al optulea: Bolgia a cincea. Cei care își însușesc bunul obștesc. Amenințările diavolilor. Umorul dantesc.Astfel, din punte-n punte povestind de câte toate-i de prisos să spun, ajuns-am sus pe-un pod; și poposind,am cercetat lăcașul de surghiun și zvonul surd de plâns și de durere; negru-l găsii ca fundul de ceaun.Cum fierbe la Veneția … Citește mai mult
Cântul XXIX.Cercul al optulea: Bolgia a zecea. Falsificatorii.Simțeam de-atâtea răni cum mi se strâng tot mai mulți stropi în ochi’, pe sub arcade, și bucuros m-aș fi oprit să plâng.„La ce te uiți, grăi Virgil, de-ți șade privirea-n loc și-aduni sub pleoape rouă privind în vale umbrele schiloade?Purtarea ta mi se vădește nouă; să știi … Citește mai mult
Cântul XXXIV.Cercul al nouălea: Zona a patra şi ultima: Giudecca. Trădătorii de binefăcători. „Priveşte-acum, grăi Virgil, în faţăVexilla regis prodeunt inferni,de poţi cu ochiul desluşi prin ceaţă.”Cum vezi spre seară când e sur pământulşi neguri groase se coboară-n zareo moară-naltă cum o-nvârte vântul,aşa văzui ceva diform şi mareşi m-am ascuns după Virgil din mers,căci vântu-n … Citește mai mult
INFERNUL.CÂNTUL XXXI.Puțul giganților.Aceeași limbă ce-mi mușcă făpturape-obraji punând culoarea stacojie,găsi și leac s-aline mușcătura,ca lancea lui Ahil ce-n bătălie,pre câte-aud, stârnea în dușmani jaleași-apoi, era prilej de bucurie.Urcarăm dar, lăsând în urmă valea,pe râpele care-o încingeau deșarteși n-am dat glas cât străbăturăm calea.Nici zi deplină nu era, nici noapteși-n zare-mi ochii nu găseau răsunet,dar auzii … Citește mai mult
Cercul al optulea: Bolgia a noua. Semănătorii de dezbinări.Au cine-ar şti, chiar dac-ar fi să spunăde zece ori la rând şi nu-n poeziece răni văzut-am şi cât sânge-n spumă?De bună seamă nu-i uşor a scrie, căci graiului şi minţii nu-i e datcu-a lor puteri atari minuni să-nvie.De-ai sta s-aduni tot neamul spulberatdin ţara Pugliei, aprig … Citește mai mult
Cântul XXXIII.Cercul al noulea: Trădătorii. Zona a doua: Antenora. Contele Ugolino. Invectiva împotriva Pisei.Îşi şterse duhu-gura însângerată, când m-auzii că-nspre el grăiesc,de părul cefii pân’ la os mâncatăşi-apoi rosti: Tu-mi ceri să scormonesc dureri adânci şi fără leac ce-n mine,şi nerostite, plânsul îl stârnesc.Dar dacă vorba-mi va rodi ruşine pe lume sus acestui pui de … Citește mai mult
Când noaptea îi aștept sosirea,De-un fir de păr simt viața-mi atârnând.Ce-i tinerețea, gloria, iubireaÎn fața-acestui oaspete? Cântând,Ea a intrat. Cu plapuma deoparte,O-ntreb c-un glas ce parcă nu-i al meu:”Tu i-ai dictat lui Dante acea carteZisă «Infernul»? ” Îmi răspunde: „Eu”.1924
Stanțe apocrife la Divina ComedieI„Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.”1Dante.Trudit apoi, m-am așezat pe-o stâncă.La capătul călătoriei meleSe deschidea prăpastie adâncă.Și străbătând a norilor perdeleCu-nveninate ace de lumină,Sclipeau în întuneric șapte stele.Eu le simțeam arsura pe retinăȘi-n van mă apăram, cu fața-ntoarsă,De raza lor caustică și fină.Simții atunci că-n juru-mi se revarsăUn pal … Citește mai mult
Pe Gabriela am cunoscut-oPe plaja de la Ravena.Ce-ar fi dragostea fără Dante – ziseȘi-mi puse degetul pe buze să tac.Așa se nasc speranțele.Apoi începuseSă-și dezvolte frumusețile pe nisipGândurile ei nu treceau de orizontul priviriiNu-i mai păsaDacă pământul este rotund sau nu.În dragoste vorbesc inimile –Îmi șoptise:„L′amor chem ove il sale e l′altre stelle”.Ion Miloș – … Citește mai mult