Ara Alexandru Șișmanian – Bastardul Cu Coarne

Ne varsă aur în labirinturi și-n temple bastardul cu coarne ‒ el,ce poartă pe veșmântul-i extraterestru nemurirea ca pe ogalaxie galbenă • eu ca ea traversez noaptea coridoarele unuiospiciu de gheață • dezamăgit de geniul premiat ‒ ce nu-i înfond decât un animal măsurabil ‒ cu buzunarul îmbrățișat deschelet • două popoare sunt lipsite de … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Privire (L)

Chipule ningi ca o luminăDin care-n sus se cerne-o steaLitera L e forma de luminăSub care nemurirea se ningeaStranii palori cu sângele de cretăPrivesc prin carnea taChipule numele tău e destrămareAdânc abis e carnea taSăpând simboluri cu-o chemareCe peste noi ningeaChipule, şuvițe cuantice de steleCurg în neștire-n jurul tăuO întrupare-ntre eleE centrul tău – e … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Solitudinea Inconștientului

de la un punct încolo –doar un soi de superstiție –mai menține autoritatea factorului politic –în fața celui securitar •superstiție ce se fragilizează –pe măsură ce cel dintîi –se vede nevoit de chiar absurditatea politicii pe care o duce –să-l întărească pe cel din urmă •tăcerea oculară, oraculară a frigului –soarbe lumina •obsidiana eternei reîntoarceri … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Balul Melancoliei

Să te trezești dimineața într-un crepuscul – să înoți prin amurg până-l devori sau până te devorăSă te trezești la miezul nopții într-o piscină de stele – să înoți prin ele până te devoră sau le devoriIată balul melancoliei – cu neverosimilele lui figuri de dansSă te trezești dimineața într-un degetar crepuscular – sau într-un … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – O Picătură de Marmură

Cum picură durerea cu stropii pragurilor de neantSfâșie-te inimă – infern, frânge-te cu adânculFărâmă-te abis în care strig – explodează demon nedemn – abandonat până și de crepusculStrăine cu mâini de cuvinte – unde-ți e țârmulCum speri să-ți strângi în gânduri viziunile nebuloaseZarurile negre ale zorilor ți se rostogolesc pe piele – și în hazard … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Le Marteau Sans Maître

Totul începe cu o amprentă lustruită,totul începe cu degetul butucănos de fier al unui băcan fosilizat,totul începe cu o numărătoare, ca o ploaie heracliticăde mini-monede acefale,un copil și-a supt degetul de creier ca de literele unuialfabet braille,buzele a patru litere silabisesc cuvântul tetrasilabicca panglicuța lui infinit,niște ochelari pur și simpluprin lentilele cărora se poate vedea … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – In Memoriam

Barbu măscărici de aurploaie galbenă pe viidrum rarit de poloboacepește leneș de răstoacepopă beat printre bărdaceșoarece de pantahuzăochi leșietic de lehuză,când al zilei rece faursfirtecă burduful mauroare n-ai să mai învii….Barbu măscărici de aurtrupul tău e tot o vranăgura noastră doar o cană –Nastratin cu gust de vieGalben Isarlîk, pustieîmpărat pe buruienipoloboc mâncat de viermi,când … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Orfeu și Bacchantele

buză răsfrântă de iarbă neagră • panta pământului cu struna în ea • sângele lunecă leneș pe sunet – bezna cade în pauză • migrenă infernală pe insule de catalepsie • apollon melancolicul își cântă cu porțiuni din schelet la tendoane • cercuri de amețeală cad lente în jurul creierului • orfeu spânzură mituri între … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Somnul Hașurat

Ne curg copiii din ochi ca niște lacrimi așezate • cu ce efortÎmi aleg fantasmele din somnul hașurat • mă-nclin pe chin destrună vegheat de mâna mărturisită-n vis • toarsă stea în fluturcu filele scăldate-n amintire • merg pe poteca straniului cucartea ‒ însă din mine nu văd decât paginile • verdele cu oblicîmi deschide … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Luciano Berio

Am mers alături de Berio – tăcerile noastre au comunicat.E curios cum trilurile – aceste simple ornamente –pot povesti.Şi dacă pe neaşteptate soarele ar ninge –într-un gigantic crepuscul final.Povestim recapitulându-ne nostalgiile –punem trepte de căutare melancoliei.Lovim cu ciocanul un aisberg de lacrimi –muzica este destin dizolvat.Ea îşi pierde destinaţia în fluiditatea emanaţiei –se interoghează şi … Citește mai mult