Versuri corectate și adnotate
De-ai știi acum îmi ești atât de-aproape,N-am să te dau nici în vis,De-ai știi acum cascadele de gheață,Pe care le-am întors în cer cum ți-am promis.Tu dacă vrei, salcâmii sunt în floare,Chiar dacă azi e iarnă și târziu,Încerc să plec, eu încă sunt departeIar dincolo de tine, uuu.., e pustiu..Am să te aștept, desculț acolo-n … Citește mai mult
Încă te apropii,deși nu te mai văd.La fel de pustiit este totulși nu știu să aduc alăturidecât deznădejdea temeinică,doar încrederea stinsăcă faptele mele de nisipcu diamant nepieritorîn ceruri sunt înscrise.Sfărâmicioase,putrede și sfărâmicioasecele ce-mi stau în preajmă suntnesănătoși ochii meinesănătoase înfățișărifixează.Deși nu te mai vădîncă te apropii
Când te apleciasupra meaasupra cui te apleciși când mă aștepțiîndelung,când mă aștepți,așa,cu un soi de pustiită speranță,pe cine aștepți?
Totul s-a risipit,Nimic nu e în urmă,Simt că nu mai pot să respir,Că totu’ în jur se curmă.Totul e pustiu,Cenușa e în jur,Nimic nu a rămas,Din adevărul pur.Numește-mă demon,Demon urât din vis.Da.. știu, îngerul meu,Aseară te-am ucis.Nu te mai uita în spate,Te rog, mergi mai departe,Și nu mai privi în urmă,Căci totu’n jur se curmă.
Din neguri se adună-o pâclă deasă,Geroase nopți coboară-ntr-un târziu,Mi-apasă truda azi un duh pustiu,O pierdere, o jale ne-nțeleasă.Nu, sufletu-mi nu-l poți tămădui,Nici rănile ce-mi sângeră întruna.Nici tu nici eu, prin ceața ce se-adună,Tristețea asta n-o vom desluși.Și n-om putea nicicând da crezământCă un blestem ne ține-n silnicie..Că truda cu a ei zădărnicieȘi-adâncă liniște ne-apasă la … Citește mai mult
Amurg de toamnă pustiu, de humă,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt –Departe plopii s-apleacă la pământÎn larg balans lenevos, de gumă.Pustiu adânc.. și-ncepe a înnopta,Și-aud gemând amorul meu defunct,Ascult atent privind un singur punctȘi gem, și plâng, și râd în hî, în ha..
E toamnă, e ceață, iar frunzele mintcă-s picuri de aur din nori de argint;E rece sub cerul închis, mohorât,cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,scurtează durerea din lungi agonii;Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,o frunză vibrează a doină-n pustiu.
E strada pustieDe pasul știut,E doar mintea vieDe visul pierdut. E obrazul lividCe nu se-nfioară,E suflet aridDe plumb… Nu mai zboară. E sunetul mutDe glasul de mierlă.E chipul de lutFără luciul de perlă. Îs oglinzi înegriteDe dorul de zâmbet,Sunt lumi pustiiteDe trupul de-ncântec. E vântul mai aspru,Lipsit de-adiere…E totul dezastru,Lipsit de plăcere. E timpul sărac;Nu … Citește mai mult
I:Orașul e pustiu și totu-mi pare fără sensDar poate n-am să mai găsesc doar umbra mea în geamLa radio ascult o piesă pe care o știuȘi poate nu e prea târziu din vis să mă trezesc. Refren:Fiecare loc e doar un loc în plusFiecare ceas trece fără să-l gustLa orice pas te simt(N-am cum să … Citește mai mult
Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, și puținParfum de roze albe în declin.Iar noi tăcem:În jurul nostru liniștea suspinăMai senzitivă ca o violinăȘi fiecare vorbă ce am spuneAr rupe armonia unei strune.În gesturile tale mă cufund,În gesturile tale ce ascundCeva convalescent sau muribund.Penumbră gri, frig umed – și târziuAu leșinat molatec trandafirii,Iar în oglinzile destăinuiriiS-a … Citește mai mult