Versuri corectate și adnotate
Îmi fac decont de ruperidintr-o memorie uitată,călătorind cu gândul în tavancu ochii ficși, uscațidin când în când,în rest au licărul de neavândfigurile de tațice-au părăsit copii tamancând școala nu e terminată..și veșnic vor trăi cu întreruperi.Îmi sunt și ei colegiisau prea mulți prieteni,ori simpli cunoscuți de-un leat,ce nu-i zăresc pe străzi,deși cu dor îi caut!?..Este … Citește mai mult
Am plecat mereu de-acasă,M-am risipit peste tot molecule,M-am pierdut, din loc în loc sânge, globule..Am o călătorie primejdioasă.Am lăsat întâi părinții,Am lăsat orașul copilărieiÎndrumat de simțul datoriei..Am început periplul suferinței.Am trecut, trecut din școli în școli,M-am îmbăiat timid adolescent,M-am amorezat, am fost student,Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.Am lăsat vise, … Citește mai mult
Vă spun din proprie experiență,Ce-am câștigat c-onoare și cu chin,Că-n țara unde-am-nceput o existență,Îmi este, spre rușine, strâmb destin.E-acolo, unde de vorbesc sunt înjurat,Chiar de încerc din propriile-mi puteriS-o-nvăț să nu mai cadă în păcat;Să nu greșească, precum alți până mai ieri.E țara unde vin că-i casa mea-Din pântecele ei m-am făcut om-Dar tot ce-aduc, … Citește mai mult
Întindeți pânzele, băieți,Un vânt subțire se ridică,Albastră mare se despică,Pe cer alunecă nori creți.Întindeți pânzele, băieți,Un vânt subțire se ridică.Urcați în vârfuri de catargȘi puneți steagul de plecare:Durerea mea dacă e mare,Pământu-acesta este larg.Urcați în vârfuri de catargȘi puneți steagul de plecare.De unde sunt și cine sunt,Voiesc să uit pe vecinicie.Ah! de-ar sufla o vijelieÎn … Citește mai mult
Apele peste care am trecutMi-au dat ca amintire un mic licăr sub piele.Nu mai pot păși sprinten, cu avânt,Decât dacă am talpa plină de bătături,Dacă-mi e toată ca un teren mlăștinos,În care te scufunzi imperceptibil.Somnul nu-mi mai vine decât stând chircit,Undeva pe geamantan, lângă o ușă de vagonSupraaglomerat,Trezit din moțăiala de fiecare călător care urcă … Citește mai mult
Maximilian:Ştiu, am zis că n-o s-o fac, dar iată că vă scriuSper că aţi ajuns cu bine, chiar dacă aţi ajuns târziuProbabil ne-aţi ratat cu vreo jumă’ de orăNu ştiu când ne-om vedea, ştiţi vorba aia, dacă intri-n horăSper să am putere pentru toatăNoi am plecat, ne luăm „la revedere” altădatăÎn două zile am ajuns … Citește mai mult
Când un copac e smuls din rădăcină,desprins de sevele ce-l înălțară,ori se usucă, ori, în timp de vară,se-aprinde când e arșiță haină.La fel și biata-mi inimă străină,trăită-n plâns, hrănind-o jar și pară,azi, când e din sălașu-I scoasă-afară,ce rău n-ar omorî-o fără vină?.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină.La fel şi biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără vină?
Într-un tufiș de braziDe lângă un castel vestitO șatră de țigani nomaziA poposit în el –(Tango țigan.Cândva demult, un crâng de braziPăzea un vechi castel;O șatră de țigani nomaziA poposit în el.Pe când făceau bărbații focDin crăngile de pini,Femei cu cărți și cu ghiocPorniră prin vecini.Erau țigănci cu ochi adânci,Cu galbeni prinși în plete;Le-nconjura un … Citește mai mult
Străin ți-e drumulpe care luni întregite-ai dus lăsând urme de vise,și anii ce-au trecut sunt mulți, străini –și aniicare ți-au șters din ochi luminarămasă-n jar sub patină de vatră -.Nu-ți aminteștipoteca ce-ai călcat-oîn fiecare ziurmându-ți noaptea,acea frumoasă blândă de acasă,acum e doar o umbrăpe drumul ce-l străbați..Ce-ți mai rămâne din merindea pusăîntr-un baticpurtat cu tine-n … Citește mai mult