Adam Mickiewicz – Înțelepciune
De la alții dobândești cunoștințe și parale,Înțelepciunea e rodul eforturilor tale.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Adam Mickiewicz
Adam Mickiewicz – Egoism
Nu-i egoist cel care de oameni se ferește,Că omul care după semenul său, ca după o pradă, gonește.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Adam Mickiewicz – Furtuna
Pânze și cârmă-s rupte-n vârtejul ce vuiește,Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă,Parâmele din mână matrozilor le scapă,Soarele-apune-n sânge, luând ultima nădejde.Urlând triumfă vântul, iar peste piscu-naltAl apei ridicate de trombele marine,Către vapor, deodată, al morții geniu vineCa un soldat luând ziduri slăbite, cu asalt.Aproape morți zac unii; ici, unul se jelește;Luând bun-rămas, un altul … Citește mai mult
Adam Mickiewicz – Eul
Și cea mai bună orchestră e-ncetinită de-artist,Atunci când își dorește să fie auzit.
Adam Mickiewicz – Schelărie
Sufletu-i clădirea, corpu-i schelăriaCe se demolează, când termini cu mistria.
Adam Mickiewicz – Microcosmos
Inima-i o cărticică, trupu-i o lume mică;În care s-a scris tot ceea ce-n viață se-ntâmplă.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Adam Mickiewicz – Ruinele Castelului Din Balaclava
Ruinele acestea, măreţe-n alte zile,Făceau pe vremi Crimeea un bastion slăvit;Acuma par că-s cranii, sub care s-au pititReptile verzi şi oameni cu suflet de reptile.Embleme din portaluri azi te privesc umile,Inscripţiile şterse vorbesc nedesluşitDe-un nume ce-a fost groaznic, dar azi e năpăditDe mucegaiul vremii, ce-l roade fără milă.Şi unde dăltuise coloane zvelte grecul,Pe unde genovezu-nfrunta … Citește mai mult
Adam Mickiewicz – Treptele Adevărului
Sunt adevăruri pe care înțeleptul nu le ascunde,Și unele pe care doar propriului popor le spune;Sunt adevăruri pe care doar prietenilor casei le șoptește,Și altele pe care în fața nimănui nu le grăiește.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Adam Mickiewicz – Balada Coanei Tvardovsca
Mănâncă, trag din pipă, toarnă,Jocă, râd, petrec, fac gură,Crâşma doar că n-o răstoarnăCu a lor chiuitură.Stând ca paşa-n cap de masă,Mâna-n şold Tvardovschi-şi pune,Strigă: „Lume, fii voioasă!”.Unui militar ce-şi luaseIfose, ‘njurând, dând brânci,Spada-n ceafă-i şuierase;Leatu-i iepuraş de-atunci.Unui biet avocăţelCe-şi lingea tăcut tigaia,Punga-i sună-ncetinelDe stă smirnă ca potaia.Pe-un cizmar, cu bobârnaculÎl pocni în bot şi-i vârăUn … Citește mai mult
Adam Mickiewicz – Linștea Mării
Pe înălțimile de la Turkankut.Vântul de-abia atinge-a catargului vântrea;Lin, unda clară, pieptul a prins să și-l ridiceCa tânăra mireasă purtată-n vis ferice,Când, de-un suspin trezită, în somn iar va cădea.Iar pânzele, ca steaguri la cap de bătălie,Mai picotesc în vârfuri; ușor de tot împinsă,Corabia se-nclină, în lanțuri parcă prinsă;Matrozii dorm; drumeții sunt plini de veselie.O, … Citește mai mult