inferno

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Misterul Evidenței

de

Ce multe știm despre infernDin spuse, sau trăite ternȘi tot nu credem… diaboliciCu minți etilizate, alcoolici.Ne plac învăluiri perfide,Cotloane de minciuni, firideTenebre, ce tot noi căscămPe semeni să ni-i afundăm.Curaju-i veșnic îndoielnic;Ascundem, protejăm nemernic,Ne vindem pe-o promisiuneEvidențiată; o deșertăciune.Raiul oricum l-eliminăm;Pretins de greu, prea mult să dămȘi-i doar în viața de apoi…Ce-oricum nu o mai … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Eu și Vechii Greci

de

Am refăcut din marmură, și-apoisuflând, din carne, brațele lui Venus,iar răsuflarea ei m-a răcorit;la pas, am întrecut pe-un drum de țarăurnirea-acelei broaște ce-l țineape-Achile-n lanțuri; în sfârșit, învins-ampe Chiron în înțelepciune șipe-Orfeu în lupta sunetelor pure.Dar vai! n-am izbutit să dobândescconvingerea de fier că toate-acesteachiar sunt cu putință..Eu și vechii grecicu totul altfel ne trăim … Citește mai mult

Guillaume Apollinaire – Infernul

de

Când omul frânt de sete deșertul a-nfruntatȘi în sfârșit ajunge la țărm deschis de mare,El setea nu și-o stinge, pe buze simte sare –Dorința mea e omul în marea ta-necat.Sub haina ta albastră sufletul ți-e drapatÎn negru ce ascuns e sub masca-ți zâmbitoareȘi-mi chinuie iubirea ce-i pală-n spânzurare;Ce-aș vrea să-ți ard orgoliul prin chin purificat!.Dorința, … Citește mai mult

Odisseas Elytis – Cartea Semnelor 7

de

Când nenorocirea rentează, să o consideri târfă. Va trebui să creăm anticorpi și pentru Răspundere.(We must create antibodies even for Responsibility.) Când auzi cuvântul „ordine”, miroase a carne de om. O legislație în întregime inutilă pentru Autorități, ar fi o adevărată salvare. (Legislation completely useless to the Authorities would be true salvation.) Când viața se … Citește mai mult

Ana Blandiana – Un Infern

de

Un infern fără diavoliDe cine-ar fi putut fi inventatDacă nu de cei ce se chinuie-n el?Sunt obligată să mă întrebȘi să mi-i imaginezFăcând eforturi să aprindă foculÎn umezeala aceea din centrul pământului,Apoi cărând deșelați căldările cu smoală,Și furcile, și celelalte unelte,Și apoi, când totul este gata,Repartizându-și rolurile cu schimbul(Care sunt astăzi dracii, care sunt păcătoșii)Ca … Citește mai mult

Anna Ahmatova – Dante

de

*Il mio bel San Giovanni*.În Florența, după marea ceartă,Nu s-a întors nici după ce-a murit.Celui ce-a știut să se despartăCântecul acesta-i cânt, smerit.Urlă soarta peste prag sălbatic,Noaptea, facla, cel din urmă vis..Blestemând-o, în infern ostatec,N-a uitat-o nici în paradis.Dar desculț, în strai de pocăință,Cu feștila-aprinsă n-a intratÎn orașul său de rea-credință,Josnic, pe vecie adorat.