Versuri corectate și adnotate
Mi-aduc aminte cum îmi spuneai,Mergi înainte, o viață ai.Nu sunt cuvinte să însemne tot ce simt,Tu ești icoana mea, mama îți spun.În fața mă-nchin.În fiece clipă când îmi e greu,Ești lângă mine și-ai fost mereu.Tot mi-ai dat mie iar ție prea puțin,Tu ești icoana mea, mama îți spun.În fața mă-nchin.Poate numai universulȘtie care este versulCe … Citește mai mult
Iubesc zeii care înjură,Care batjocoresc, care dau ghionturi,Care își pun unul altuia „piedică”,Care scot limba unii la alțiiȘi care văzând pe „aproapele” lor însetatSe adapă ei înșiși.Iubesc zeiiCare nu impart binecuvântări,Nu spun: „Iubiți-vă unii pe alții!”Și care – văzând pe vinovați răstigniți –Sângerează în propriul trup.Iubesc zeiiCare nu sunt sculptați în piatră,Nici zugrăviți cu vopsea;Ci … Citește mai mult
Aceluiași Horia Nițulescu,în amintirea multor stacane de versuribăute împreună.E zoburi sticla pe sub mese.Bețivilor ce să le peseDe-a mai rămas pe fundul eiDin visul mare un crâmpei.Ăst vin pierdut pe dușumeaLa masa morților aș vreaSă-l închinăm cu dumneataBacovia.
Flori de măr, floare de crinDoamne, ție mă-nchinFlori de măr, floare de crinDoamne, ție mă-nchin.La leagănul de argintCă-i Dumnezeu pe pământLa leagănul de argintCă-i Dumnezeu pe pământ.A venit bunul, să viețuiascăPe noi să ne mântuiascăA venit bunul, să viețuiascăPe noi să ne mântuiască.Cu noi, să fie mereuȘi la bine și la răuCu noi, să fie … Citește mai mult
Când acasă mort ți-oi veni ție,tu să nu te sperii, să nu plângi,ochii tăi, oglinzi de Veneție,tot de nevenirea mea adânci,pleoapa ta cea albă-vinețies-o cobori și sufletul să-ți strângi,când acasă mort ți-oi veni țietu să nu te sperii, să nu plângipleoapa ta cea albă-vinețies-o cobori și sufletul să-ți strângi!Tu, cămașa lui Hristos, cămașă,ca-ntr-un leagăn iară … Citește mai mult
Astăzi, ca în orice altă zi, suntem ruinați, distruși de voi!Nu deschide ușa neliniștii, ci ia lăuta!Sunt o sută de feluri de rugăciuni, închinăciuni și ploconiriPentru acela a cărui subiect de rugăciune este frumusețea Preaiubitului.
Din cauza dureriiFirescul dor al limbiiÎl preamăresc și-l cânt.Și din aceeași pricinăPuterii Tale, Doamne,Mă-nchin.În fiecare zi,În chiar lumina dimineții,Se-arată steauaSuferinței melePe care numaiOchii mamei o zărescÎnc कोरोनाți cu lacrimi.
Ți-e dat oceanul științei cu valul lui de lumină,Ca luna rotundă ți-e chipul, atins-ai culmile vieții,Ajuns-ai golul gândirii: aceasta-i blagoslovenie!Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.Învins-ai fără durere, pătruns-ai inima vieții,O, prea slăvite! ești ctitor al tuturor faptelor bune,Și măsuri cu mintea ce-i bine: aceasta-i blagoslovenie!Prins-însă întemeiază odihna ființelor toate.O, Buddha! ce dai ca podoabă podoaba faptelor … Citește mai mult
De când m-am născut, aleanul nu-mi aflai în rugăciune;Când am fost chemat de preot n-ascultai prea mult ce spune;Dar de m-a privit frumoasa, i-am slăvit dulcea minune.La genunchii-i mi-e altarul. Sânii, loc de-nchinăciune.
Azi în genunchi, mă-ntorc la tine,Și-aș vrea din nou să mă iubeștiÎngenunchez în fața taChiar de mă umilescAzi în genunchi, mă-ntorc la tine,Și-aș vrea din nou să mă iubeștiÎngenunchez în fața taChiar de mă umilesc.Adevărata dragoste ești tuÎn fața mea deschide sufletu’Adevărata dragoste tu eștiOrice ar fi să nu mă părăsești..Te iubesc, te doresc mai … Citește mai mult