Versuri corectate și adnotate
Am suflet nor,Sunt trist de plumb;Gândesc să mor.Mi-am pus în gând.N-am meteorŞi ceru-i plin..Sufoc în dor,Mă sting în chin..De singur.. zac!..M-au lăsat toţiCa înecu-n lacCând ştii să-noţi!. Mai am o şansă;Dă-mi semnalSă ies din transă,Din letal!..Un colţ de zâmbet,O esenţă,Tremuru-ţi zumzetD-existenţă!. De mă refacSă-ţi fiu covor,Poţi să mă calciŞi să-ţi fiu zbor..Umbră să-ţi fiu!Îmi e … Citește mai mult
Când este doar periplul anului, repetitiv,Ce nu-l iei în calcul, ca să-l scazi din drum,Crezând deșartul avut, la viață, un motiv..E sigur că nu ești.. te-mbraci în Moș Crăciun!… încearcă să-ntorci ceasul la depanare,să-ți ticăie din nou vrăjite șoaptepe-un așternut, cearceaf plin de petale;poate miresme de-amintirifac visu-aievea.. fapte.08. 10. 2010… Și-a trecut timp de când … Citește mai mult
M-am spart în bule de șampanie,erupte pe pista de joc dintr-un mix de mojar,într-o sărbătoare fără participanți,printre palmele de trăgători cu pantaloni bufanți,ce degetele mi-au băgat în găuri pentru simț și har..Rostogolindu-mă printre popi mici, dornici de-a mea spovedanie.Mă izbesc cu plăcerea de-a fi remarcat,dar trec prin rărișul de șanse ratate,fără ca nimeni să-mi sesizeze … Citește mai mult
Eu am sărit din rândul lumii;La loc, tu vino să mă pui!Îngenunchează-n mine ulmii,ca într-un râu al nimănui.Ți-am dat jos puful de gutuie,azi, doar din urme te culeg,și ești cea care-n mine nu edecât un psalm ce-l înțeleg.N-aș îndrăzni să-ți spun Adio!,chiar de-aș vorbi în grai de val.De nu-mi știi viața, învață-o, ști-o,că o duc … Citește mai mult
Acolo unde mă duciau foc pădurile de minciuni,ard gândurile stoarse,măștile cad.Niște chitare și viori zbiarădin depărtare:amintiri, amintiri, amintiri,nu-s serioase, nu dor.Se revarsă din matcă ceața,absoarbe razele,inundă turnurile,biserici, case nu sunt,nici mama nu zâmbește,un vals, o cădere amețitoaream în locul inimii.Și pe acoperiș, peste trăsnăi,o cruce oribilă,neagră, primitoare,se înalță cu două brațe deschise.
Legănatul de aripi în fumtulbură liniștea ochilor.Cu vântul se ciugulește coralulde o sete de săruturiÎnmărmuresc în fața zorilor.Mi se pritocește viațaÎntr-un labirint al nostalgiei.Scrutez acum urmele lumiice mă însoțeași adulmec direcția.Până la moarte în stăpânirea drumuluiavem răgazul somnuluiSoarele curmă plânsul.Mă acopăr cu o mantie caldăde aur curat.Din această terasă a dezolăriiîn brațe mă aruncbunului timp
Despre tristețea așteptării.Plânsul plângea.Zgâria cu ghiațul la picioare țărânași toate-i păreau una.Pe malul lacului trist suspina.Nedreptatea tare urâtă-i era.Cu lacrimi mari înnodate-n bărbietrist și amar suspina.Până și plânsul plângea.Tu plângi, el plânge..Noi plângem când pâinea o frângem.Dar plânsul plânsuluinu-i cea mai mare tristețe,căci singur ești când pâinea o frângiși singur, doar singur pâinea mănânci.
Când te-nvățam să cânți cuvântulPe struna unui vârf de pană,Credeam că numai eu și vântulPuneam sărutul pe-o icoană.Dar moliile-n încăpereSe ridicau pe aripi muteȘi se-așezau ca o durerePe răni de vers necunoscute.Cei mulți nu știu, dar văd când, roasă,Icoana plânge-n ritmul răniiȘi simte-n ea cum, dureroasă,Cântarea cade în mătănii.Privesc, din cerul meu, ca leulSătul și-n … Citește mai mult
E gol, din nou, vintirul. Mâna-i receîncearcă să îl tragă. E prea greu!Se simte părăsit de Dumnezeuși de noroc, iar timpul … timpul trece. Mai are unul și-i departe satul.De când s-a luminat, a căutatprin toate câte-au fost. A colindat,în balta lui, de-a lungul și de-a latul. Ce-a fost, a fost demult și nu mai … Citește mai mult
Un fir fără acUn telefon fără suflare,Un om posacUn om fără onoare.În gânduri, mă adâncCa un fir de ață fără țintă,Adesea în vise am un blancCe-mparte a mea ființă.În o mie de bucățiȘi le strivește cu vraja,Fără vreun pic de explicațiiRămânând pustiu pe plajă.Și stau și mă gândescLa frumoasele nopți,Când mă jucam copilărescTelefonul fără fir.