Daniel Turcea – Plimbarea Pe Lac
Înauntru-i afarăSpune și se desprindeDin ramură, clară.Perlele, luna,Plămânii.ÎnalteleTrestii.Ramul înalțăUnde-nfioară.Ce privim, se ascunde.Te lasă, frunzăÎn ascultare.În nevăzut.ȘiParcălaculL-a cunoscut.
Contemplare
Lucian Blaga – Zi de Septembrie
Vino să vezi! În târzia bogată căldură-nchisîntre ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost,până-n cealaltă zareîncă o dată tărâmul să crească ar vrea. Și-n unghi săgetatpământul își trimitecocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e!Albastrul ce crud! Unei noi creșteri, văratice-n toamnă,se parec-am fi hărăziți și aleși. Și-o clipă ne e-ngăduitbănuituluiSudsă-i trimitem un … Citește mai mult
Serghei Esenin – Mesteacăn
Stă balai la geamuriMesteacănul nins.Proaspătă pe ramuriNeaua l-a cuprins.Ciucuri moi și floareDe argint i-a pusȘi-a țesut ozoareAlbe până sus.Tihna lângă poaleBlând s-a așternut,Fulgi de aur moalePâlpâie tăcut.Zările aleneDau în jur ocolȘi argint din geneScutură domol.
Daniel Turcea – Ceremonia
împodobită cu absență.Voluptateanumelui și-a morții, n-o mai aicât timp nu te-ai întors; lanternăanul se lumina pe dinăuntru.Golit de orașe: soarelee o fereastră: așaarată ce ne înconjoară.fără efort, ca ridicarea unei zile
Ion Pillat – Veverița
Veverița, care n-aiCasă, curte și alai,Legănându-te îmi staiSus, pe ramură, ca-n rai.C-o alună-n gheare miciDe nimic nu-ți pasă, niciDe paftale și mărgele,Scumpe-n ochii dragei mele,Nici rublele de-argintPentru cari se bat și mint,Lingușindu-se avan,Toti boierii-n divan.Stai pe ramura de teiȘi te uiți de sus la ei,Stai pe creanga de stejarȘi de nimeni n-ai habar.
Magda Isanos – Murim Ca Mâine
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe aleeacolo unde-i vezi or să mai steavoioși, în vreme ce vom putrezi.Atâta soare, Doamne, -atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de anotimpuri și de ploi,cu păr din care șiruie răcoare.Și iarba asta o să mai răsară,iar luna tot așa o să … Citește mai mult
Dan Botta – Buddha
Se desfăcea un lotus printre trestii,Buddha trecea urmat de-un ucenic,Zâmbi-ndelung priveliștii acesteiȘi ziua toată n-a mai spus nimic.Buddha trecea-nvățând pe ucenici,Pe lac glorios înflorea NympheeaBuddha privi, zâmbi-ndelung, și niciUn cuvânt nu grăi în ziua aceea.
Ioan Flora – A Treia Situație
Încăpătoare este toamna, ca întotdeauna, de altfel.Caracterul ei vremelnicse relevă în propoziții clare.Extinderea,în limpezimea ei.Încăpătoare-i secunda care tremurăîntre o apă și un ceva.Care se face auzită de mine,mirosită de mine.Pe care o cuprindcu stările sufletești cu care numesc obiectele,cu obiectele cu care numesc înțelegerea.Nu poate fi respinsă ninsoarea pe care o accept.Ea îmi dă dreptul … Citește mai mult
Costache Ioana Andreea – În Deșert
Miros de soare, vânt uscatÎn deșert o cămilă a căscatUrme pe nisip pictateAtâtea vise-ndepărtate.O pasăre coboară linCâțiva arabi spre cer se-nchinăO rugăciune mică sfântăSpre Allah încet s-avântă.Atâtea fire de nisip purtateCâte clipe trec nenumărateÎn orice colț de pe pământDăinuie ceva sfânt.
Ducu Berti – Dacă-i Vrea
N-ai vrea să vezi pădurea cum freamătă și niciN-ai vrea s-aducem câmpul cu-n braț de flori aiciSă nu mai stăm zadarnic tristețe lângă geamCând ne-ar fi drag sub cerul adânc ca un ocean.Și-n loc să fim pe câmpul adevărat străinDac-am deschide toate ferestrele puținNoi am putea iubito văzând copacii stinșiCă nimeni nu se-ntreabă de ce … Citește mai mult