Plimbându-mă prin piața fructelor interzise – m-am oprit în
dreptul unui coșmar plin cu reptile de mătase • “Străinul
sprijinit de propriul său schelet” – fascinat, îmi spuneam “nu
poate părăsi apele tenebroase ale exilului • imensa piele verde
cu veninuri infinite – absurda oglindă holbată de bube
carnivore ca o fastuoasă junglă purulentă” • îmi pipăiam
drumul cu ochii pe care-mi trăsesem mănușile unui orb • mă
căutau ferestre cu viruși în priviri – ce mă umpleau de piatră •
mă străduiam să descopăr un eșec capabil să-mi împlinească
toate exigențele – dar n-am descoperit până la urmă decât o
lanternă cu becul ars • plictisit, am coborât de pe cadavru ca
de pe un cal evaporat de galop • era poate o bucată de somn
transcrisă pe o fâșie de-abis – dintr-o uitare fără imagini •
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de alienare și dezolare, folosind imagini puternice și simbolice. Protagonistul se simte pierdut într-o lume stranie și ostilă, căutând un sens într-un peisaj al morții și al uitării. Totul pare a fi o reflectare a unei realități interioare tulburate.
