Mihai Eminescu – Din Străinătate
Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,Un suflet numai plânge, în doru-i se avântăL-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători. Şi inima aceea, ce geme de durere,Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aş vrea să … Citește mai mult