Versuri corectate și adnotate
Tu, culme a desfătării!Pasăre-i totu-n aer.Imediatul – caierFiltrat în geana zării.Oștiri de forțe suple!Râs de copil în soareÎn spațiul vast pe careAcum prezența-l umple!Lumea are-adâncimeDe pure oglinzi. Cu cerulDistanțe-n limpezimeVisează adevărul.O, vârstă asfințită!Târzie nuntă cuIstoria, care nuMi-a fost nicicând iubită!Mai mult, mai mult. Cu-avântSpre soarele de parăPreaplinul clipei zboară.Acum știu doar să cânt!
Arc, deasupra zilei clare,Îndesat azur tronează.E suprema-ncoronareA splendorilor: amiază.Fără voie, roza pentruSoare lujeru-și apleacă.Și-i atât de-adânc fiorulDe prezent, încât piciorulSimte-n mers planeta-ntreagă.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
O dimineață.Mirosul de furtună și rouă crește-n față.Râvnește spațiiVirgin, un vânt aparte străin de respirații.În timp ce iarba,abia acum ivită din luturi, încă oarbă.Gătită-n verdeCopilăresc, pe câmpul care sub har se pierde.Împinge-aiciLa limita extremă vocația de-a fi.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Să sorbi strălimpezimea – ce miracol!Zăresc prin aer inocența absolută,Iar când lumina fără greutate se așază,Volumul sufletului se sporește.Supus e totul în suflul unei somate-odihne.Un zid face mai spornic privirii mele albul,Iar zilnicul prin gratii verzi e chiar frumosul,Unduie vântul ca o vedenie pe lanuri.Chiar liniștea-și impune concreta limpezime.Ah, totul mă așază ca punct de … Citește mai mult
Pe zidu-acela, subUn soare pur ca miereaTivind, umbrind poieneDe flacără tăcerea.Se schimbă însorită.O rază plimbă grațiiPe ziduri. Bucuroasă.Materie-n relații!În timp ce vârful unuiCopac – cu strălucireaPe frunze, plin de daruri –Mi-a și furat iubirea.Fugară prin verdeață,Presimt aroma linCe-mi va vărsa esențaDin ea: ceva străin.Străin, precum ea însășiÎn ea. Cadou-răsufletAl unei lumi unice:Prin ea ajung la … Citește mai mult
O, tu frunziș de vară,Iubire, freamăt verde, desăvârșiri ușoare;Ah, cine ți-ar da, oare,Glas răsunând prin frunze, rostire de izvoare,Și-acest acord de vară!
Ce dușmănos și dur eAzurul mării-n fața Nemărginirii sure,Și sub atâtea formeÎși dau răspunsuri norii și undele enorme,Încât abisul zaceSensibil la vedere, limpid și plin de pace,Nobil, cu fața trează,Și potrivit pe cercul de zare ce vibrează,Când luntrile-n migrațiiÎși lasă dâra verde, avut sporind în spații.
Obscuritate pudică: femeieCe se dezvăluie păstrându-și taina.Să mă iubești nu vei putea în hainaMăruntei mele-obscurități plebeie.Mai rușinoasă-acum, când să fiuDe tine-alături nu pot. Sunt povară,Dar glasul meu nu va aduce-ocarăNici jalbă pentru-al cerului pustiu.Chiar de n-asculți, mereu mă ocroteștiȘi mă mângâi cu semnele-ți cerești.Ești călăuza mea pe-acest pământ.Mă ține cerul. Nu-i azurul luiNici stelele disprețul … Citește mai mult
Trandafirul: claustrare,Cea dintâi, de armonie,Grea de liniști viitoare.Privighetoarea-nsenină,Crudă în splendoarea-i plinăDe triluri rotind dorință.Aerul, ca-ntr-un palatDe spații e strâns legat,Și-orice strigăt dezmembratE acum cu neputință.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sângele-așteaptă aici. La-ntâlnire mă cheamă.Stăruie, cere mai mult tot mereu. Vrea iubire.Fără de tine, o, lume, -s pierdut. Ține seamă,Apără-mi sacra tăcere pe culmi de uimire.