armonie

Alexandru Andriţoiu – Euforie

de

I-a dat lumina frunzei sărbătoare,prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.Azi îmi e duminică în suflet. Cautun vânt uimit venit ca de pe mare,să-mi pună frunții zare. Simt, prin aero veste-a aripilor îmbătatede armonie și de claritate.Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.Și pași se-aud ca-n temple adormite,cu zei de lut și amfore stângace,iar lucrurile cu … Citește mai mult

Alin De La Orastie – Numai Dăruind

de

1Dăruind iubireDragostea-ți va daChiar nemărginireaȘi tot ce vei vrea. Refren: Numai dăruindVei știi să primeștiȘi vei învățaÎn frumos să creștiVei fi sufleteșteMult mai împăcatȘi ajutorul tăuVa fi onorat. 2Dăruind secundeTu din timpul tăuCe-ai mai bun în sufletȚi se întorc mereu. 3Ai vise împliniteAtunci când dăruieștiDe-ai suflet curatTot înapoi primești

Friedrich Holderlin – Prietenie

de

Când oamenii își cunosc valoarea,Se pot numi prieteni cu onoareaVieții atât de cunoscute ce nu minte,Ei o descoperă interesantă-n minte.Spiritul înalt nu-i e aproape de prietenie,Căci oamenii iubesc ce-i armonieȘi fidelitatea ce-o trăiesc curat,Acesta-i omenirii bunul dat.

Marin Sorescu – A Cânta Dintr-Un Arc

de

E clar,Nu pot fi vânător.N-am stofă.Plec la vânătoare, țanțoș,Încordez arcul cel agerȘi observ mirat că seamănă cu o liră.Încep să cânt din arc.Nu-mi pot reprima acest răsfățAl sufletului,Marea bucurie a degetelor,Mângâind struna.Animalele, ciulind urechea,Se țin după mine, cârduri supuse.Și înaintez murmurând din arc,Lăsând în urmă o dârăDe împăcare în natură.

Mihai Codreanu – Prier

de

Cântă privighetoarea-n crâng. SeninulDin luna liliacilor în floareVibra de trilurile-ncântătoareÎn care pasărea-și topea suspinul.Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinulPărintelui suprem, slăvitul Soare.Și-n goluri largi, Diana călătoarePlutea așa de albă cum e crinul.Pe undeva, din văi, porni deodatăO melodie-atâta de curată,De parcă-un înger dorul sta să-și spună.Părea că-s armonii din Prier smulte –Pe când în crângul poleit … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Recunoscută Ești

de

Recunoscută ești drept cea mai finăA-mpărăției florilor regină;Grea mărturie, de necontrazis,Ce-alungă orice harță, splendid vis!Așa ești tu, nu doar o apariță,Se-mbină-n tine zâmbet și credință;Însă știința ne-ncetat se zbate-oricumSă afle legea lui De ce și Cum.

Daniel Vişan-Dimitriu – Sonet în La Minor

de

Bătrân diapazon, îmi dai un “la”?Un “la” am zis, iar tu mi-ai dat un “sol”!O fi doar gândul ce îmi dă târcol?Să-mi dai un simplu “la”, nu un “la ea”!.Aș vrea, în opera ce vreau să scriu,Ceva cum încă nu s-a auzitȘi-mi trebuie doar “la”-ul de sfârșit,Al ariei de început târziu.Îmi dai un “la”? Măcar … Citește mai mult