Versuri corectate și adnotate
Își lasă noaptea falduri de penumbreLa marginea pădurii unde tu,O umbră printre alte mii de umbre,Trăiești de când i-ai spus iubirii: “Nu”.Căci l-ai iubit, dar el iubea pe-o altaȘi-ai reușit, o vreme să suporți,Iar mintea ta a devenit unealtaCe ți-a deschis, umilă, alte porți.Și ai ales: ai hotărât că viațaAșa cum ți-o doreai, nu poate … Citește mai mult
Mi s-a adus la cunoștințăcă orice fac, orice credință,oricât sunt de convențional,n-am niciun viitor astral;oricum de viață sunt falit,sunt programat pentru sfârșitdeși nimic nu am cedat,mă lupt mereu, n-am profitatde alții -să le cumpăr traiul-nu m-am reconvertit în craiulcu aerele de-un stăpân,un narcisist.. convins de bun.N-am fost la nimeni o povară,nici la părinți, nici pentru … Citește mai mult
Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,Stingând, dintr-un menit de vis, crepusculȘi numai eu mă văd, încă de la un prim sărut;Mă trec pe lângă oglinzi și trag cu ochiulȘi m-amăgesc că sunt mereu același, retușat minuscul,Zicând; „Sunt mult mai bine c-alții!”.. Mi-e deochiul!Mă trec o genă în urme de urmași-Ce-ar fi … Citește mai mult
Sunt fermecat cum se prăvale apaîn șuvoaiele de picuri grei și ascultdin Mariane înecat mesaj, din groapaabisului adânc de timp, peste demult. Mă-ncânt în cântul-ropot de pe tablăîn mii de cai galop; cum ralul pulmonarvenit cu aburii -stând îngeri, ca să cadă-din tau, savană-n răget, rugă de altar. Mă spăl prin canioanele din creierodată cu … Citește mai mult
Memling, seară sensitivă s-a întins,tristă de-al Fecioarei pas nins.În lente inele de brumă, covoarede lume, de liniști izvoare.Ochii, arcul de oglindă al sublimului,fruntea înaltă a cerurilor Ierusalimului.(O, frunte cu albe și reci regiuni,în gravele falduri cum suni!).Plopii ogive, orele fine și verticale,conjuncții moi de stele în defuncte canale.Eră primitivă de rar ametistcu îngeri cântând din … Citește mai mult
Cât de sfioasă crește noaptea, palidă-n cet din scară-n scarăȘi câtă liniște se lasă; pe cer grămézile de steleRăsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,S-alege albă și scânteie ca un ban nou într-o comoară.Lângă habuz, leandrul fraged din când în când aruncă-o floare,Iar apa-nrumenind o clipă, când își reface-oglinda-n lună,În loc de-o floare … Citește mai mult
Strofa 1:Lasă soarele să intre în viața taLasă lumea să vorbească numai ce vrea eaLas-o să-ți vorbească cel mai rău de mineFiindcă eu sunt conștient că tu mă cunoști cel mai bineTu mă știai dulce chiar și atunci când viața era amarăTu îmi puteai aduce zâmbetul când era ploaie afarăAcum tu vrei să mă înveți … Citește mai mult
Cer dorințe întruchipate,Le cauți de zori, ele sunt departe.Ajung la un punct comun,Nu gândesc la rece, dar tot punRime calde savurate, încântate,Ce e drept, negativele sunt furate.Poftă bună, vreau și apă,Mie greu să beau, deci nu iartă.Nimeni pe nimeni, nici măcar pe mine,Și nu ține de noi cum ține la voi.Apa mea e un izvor … Citește mai mult
Lasă-mi această marginede lumegraniță ultimă, spațiu incertatât cât să nu lunecetalpa mea de călător însinguratatât cât să nu-mi cadăcapul din nori. Nu-mi fura amarniculfir de nisipcare-mi sprijinăsufletulsfâșiat ca într-un masacru cerescde necunoscute furtuni. Toate marginilese întorc cândva împăcateîn miezul rotund de sâmbure dulceal unei zile târziiîn care lumea devine nemărginită.
Cam mă mirde Cantemirde Năstasănici nu-mi pasăde Nichitanici atâtaiar de codrul verdeinima-mi în piept eiară de Carpațică de niște frați Cam mă mirde Cantemirde Năstasănici nu-mi pasăde Nichitanici atâtade Dora urâtăcârna verzuliascumpă și iubităda