Versuri corectate și adnotate
De-aș fi o rază care se strecoarăÎn liniștea pădurii, mi-aș doriUn mugur să ating întâia oarăȘi-n el s-aprind voința de-a trăi. Să fie gazdă el, luminii mele,Să mă îmbrace-n verdele opalPe care l-am văzut lucind în steleȘi-mi pare învelișul ideal. Aș fi, în frunza care se va naște,Puterea vieții-adusă din neant,Aidoma luminii dintr-un PașteOri din … Citește mai mult
Cât de sfioasă crește noaptea, palidă-n cet din scară-n scarăȘi câtă liniște se lasă; pe cer grămézile de steleRăsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,S-alege albă și scânteie ca un ban nou într-o comoară.Lângă habuz, leandrul fraged din când în când aruncă-o floare,Iar apa-nrumenind o clipă, când își reface-oglinda-n lună,În loc de-o floare … Citește mai mult
Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,ci să le îndur fără teamă.Să nu cerșesc alinarea durerii mele,ci inima s-o birui.Să nu caut tovarăși pe câmpul de luptă al vieții,ci să mă încred în tăria mea.Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.Nu îngădui … Citește mai mult
În ochii tăi frumoși și calmi văzurăsetoșii ochi ai mei nu o himeră,ci pe Acela care ne conferădoar prin iubire propria-i natură.De n-ar avea divina Lui măsură,le-ar place frumusețea efemeră,dar sufletul nu vrea iluzii, sperăuniversala frumusețe pură.Eu zic: pe cel etern nu-l linișteștece-i muritor, nici haina străveziea timpului, ce-n tâmple se reflectă.Trupescul dor ce sufletul … Citește mai mult
Respir,Și aerul în pieptul meuA devenit știință, iubire, bucurie,Profundă bucurieCe nu mi se aratăDecât ca simpatieDe-a pururi necurmată– Atât de simplă este –Pentru a clipelor solemnă perindare.Respir în ritmul lorÎmbrățișând o parteDin marea claritate necuprinsă.Trăiești, trăiești, răpești – în tempo-ul vieții– Întreaga lume pe aripi de vânt,Acest preexistent – cum oare –DincoloCare-și înalță pe podișul … Citește mai mult
Cântă privighetoarea-n crâng. SeninulDin luna liliacilor în floareVibra de trilurile-ncântătoareÎn care pasărea-și topea suspinul.Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinulPărintelui suprem, slăvitul Soare.Și-n goluri largi, Diana călătoarePlutea așa de albă cum e crinul.Pe undeva, din văi, porni deodatăO melodie-atâta de curată,De parcă-un înger dorul sta să-și spună.Părea că-s armonii din Prier smulte –Pe când în crângul poleit … Citește mai mult
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopotParcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.E liniştea de aur. E seara de cristale.Candori rătăcitoare trec legănând copacii.Şi dincolo de toate prin vis pârâul clarprintre mărgăritare spre infinit aleargăSingurătate! Totul e limpede şi stinsTulbură pacea doar o pasăre, un clopotIubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.Culori, parfumuri, … Citește mai mult
Acum, pe-ntregul câmp n-ai să citeștiDecât cuneiforme păsărești.Dar spre-a fi scrise, trebuia să vinăDin cer transport de liniști și lumină.Atâta alb, atâta dăruire,Ca un ecou din nemărginire.Atâta alb, tot alb jur împrejur,Din celor vii și mai exact contur.
Să mă scol tot cu soarele,Iasomiei în palme;Să mă știu tot cu zorileÎn inima mea;Să aud diminețileAcelași blând glas;Asta-mi doresc eu!. Să apun fără ură,Să-nnoptez împăcat;Să mă aflu în visePrin sori de săringăș;Să adorm ascultândAcelași blând glas;Asta-mi doresc eu!. În românește de Ion Frunzetti
Azi privighetoarea și-a început concertulla ora 20 și 30. Am adăpat florile și cevaca un vuiet al tăcerii m-a încremenit. Dintoate părțile a izbucnit parcă un fel de melodie a sferelor cerești.Eu și celălalt scaungolam încremenit de emoție.ParcăDuhul Sfântcoborapepământ.Și-au începutsă mă doarăcoardele vocale.5 minuteau trecutcaoeternitate.Ecoul privighetoriireverbereazăîntrupul moleșit de cântec.O lumină adâncă-i gatasă se-nalțedinpieptulmeu.