Ce dușmănos și dur e
Azurul mării-n fața Nemărginirii sure,
Și sub atâtea forme
Își dau răspunsuri norii și undele enorme,
Încât abisul zace
Sensibil la vedere, limpid și plin de pace,
Nobil, cu fața trează,
Și potrivit pe cercul de zare ce vibrează,
Când luntrile-n migrații
Își lasă dâra verde, avut sporind în spații.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă a mării și a cerului, subliniind contrastele și armonia dintre elemente. Evocă un sentiment de pace și seninătate, sugerând o reflecție asupra vastității naturii și a locului omului în ea.