splendoare

Michelangelo – 114

de

Învingi orice asprețecu ochii tăi, ba și orice lumină;încât, cum mori de-o bucurie plină,momentu-acum să vină,căci mila-i mai presus de frumusețe.De n-ar fi fost să-nvețece-i focul, sufletu-mi ce nu se frângear fi fost mort la cea dintâi privire,spre care în neștirefug ochii lacrimi și-i măcel și-i sânge,dar nici nu mă pot plângede-a nu putea muri … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Desfă Splendoarea de Plăceri

de

Desfă splendoarea de plăceriCând dauritul soare scade,Ca-n roata cozii să-i oferiNăstrușnicile-ți ocheade.El caută-n verdeață flori,În zarea-albastră a grădiniiȘi-ndrăgostiții în splendoriScăldați îi vede – ale luminii.

Rainer Maria Rilke – Parcurile I

de

Din domoale destrămări fluideUrcă parcurile ne-ncetat;Cu poveri de ceruri sus, solide,Ce, durând, dintr-un trecut răzbat,Peste clare pajiști să se-aștearnăȘi mereu cu-același mândru fast,Ocrotite-așa când se răstoarnă,Să-și retragă spațiul vast,Și sporind regalei mărețiiNesecatu-izvor, crescând din sineȘi în sine revenind: mai plineDe splendori, de lux și purpurii.

Ezra Pound – Casa Splendorii

de

Stă-ntr-însa Evanoe,O casă durată nu de mână-omenească,Ci dincolo de cărări lumeşti, undeva departeDeasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;Pereţi şi ciudate coridoare – din aur sunt şi ele.Şi-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,Iar soarele roşu, îndărătul a toate.Şi-am văzut-o acolo în casa ei,Cu şase mari safire … Citește mai mult