Daniel Turcea - Anastasia
Blândețea candelei îi arde / În inima / Ce nu mai știe / Nimic asemeni, … →
Blândețea candelei îi arde / În inima / Ce nu mai știe / Nimic asemeni, … →
Învingi orice asprețe / cu ochii tăi, ba și orice lumină; / încât, cum mori … →
Toamna / îmi umple / sufletul / de-o splendoare / fără nume. / Costel Zăgan, … →
Desfă splendoarea de plăceri / Când dauritul soare scade, / Ca-n roata cozii să-i oferi … →
Arc, deasupra zilei clare, / Îndesat azur tronează. / E suprema-ncoronare / A splendorilor: amiază. … →
Din domoale destrămări fluide / Urcă parcurile ne-ncetat; / Cu poveri de ceruri sus, solide, … →
Stă-ntr-însa Evanoe, / O casă durată nu de mână-omenească, / Ci dincolo de cărări lumeşti, … →
Ce splendidă poate fi / Calea laptelui, / văzută prin spărturile paravanului de hârtie! →