jorge guillen

Jorge Guillen – Salvarea Primăverii I

de

Doar goliciunii-asemenea,A trupului tău zvelt,Între lumini și aerEști simplu element.Ești. Și atât de goală,De simplă, fără pată,Că lumea redevinePoveste întrupată.Blând, formă lângă formă,Obiecte-n jur învieÎn orice zi. Și suntMiracol, nu magie.Integre fericiri,Cu soarele unite,Prin geamuri evidențaÎntruna le trimite.Cu-ntreaga strălucireDe certă stea-n eteruri.Privește-această orăUmblând pe-aceste ceruri.

Jorge Guillen – Marea Este o Uitare

de

Marea este o uitare,un cântec, o buză;marea este un iubit,răspuns fidel la dorință.Este ca un privighetoareși apele sale sunt pene,impulsuri care crescla stelele reci.Mângâierile sale sunt visedeschid moartea întredeschisă,sunt luni accesibile,sunt cea mai înaltă viață.Pe spatele întunecatvalurile se bucură.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Jorge Guillen – Niște Cai

de

Păroși, atât de jalnic naturali,Cu coamele lor lungi și nemișcate,Lipsiți de grație, pe măsuratePășuni supuși, păscând sub portocali.Văd niște cai. Așa cum stau, egali,Nu par uimiți: ființe-n veci legateDe iarbă. Liberi, fără libertate.Rămân în pacea lor: sunt vegetali.Atât de-activ destin sleiește-n suflet,Pupila visând umbre-și trece veghea:Sporind asistă-al cerului răsuflet.– Apropiat de tot ce viețuiește-iAscuns doar … Citește mai mult

Jorge Guillen – Salvarea Primăverii VII

de

Nu mai visează nimeni,Și nu-i cum fuse niciOdaia. Ci-adevărul– Ai grijă! – e aici.În noi pe totdeauna,O clipă-n care cerulEste perfect, ne cereAsemeni adevărul.Îl vreau chiar eu, eu însumi?Nu, viața mea. O, câteImpulsuri ce-mi duc soartaTe-ajung înnebunite!.Mi-e dor să știu sub buzeCă buza ta rămâne,În împlinirea de-astăzi,În necesarul mâine.Abia schițat, un mâineAl nostru, nezărit:Mister ca-ntr-un … Citește mai mult

Jorge Guillen – Dincolo III

de

Dincolo! Chiar aproape,Ca zări familiareVestind niște enigme.Le văd – curtenitoare.Mereu egale-n sine,Adânci, prelungi și greleEnigme – calme mase.Le-ating, uzez de ele.Spre-a-mi deveni tovarăș,Odaia zvon trimite.Ce de-obiecte! MințiiI se supun, numite.Enigme sunt, stau gataÎntr-ajutor să-mi sară,Amabile prin harulA tot ce mă-nconjoară.Mereu într-o urzealăMobilă ce-mi îmbieÎn fiecare clipăAdânca-i armonie.

Jorge Guillen – Salvarea Primăverii II

de

Atenția mea, mărită,Zărește. În carnea taVăzduhu-mbină termeniExtremi. Peisaje nasc.Tihnite-n solitudiniRâvnind o altă zare,S-ar pierde fără urmăÎn depărtări, ușoare.Străine de-al lor propriuNoroc, păzit de nimeni,Dacă prin armonieN-ar deveni intime.Aceste albe nuduriCe-atât de blond, povarăPe netezimi, ți-așazăUn clar de primăvară.A ta e strălucireaUnei amiezi eterne.O plopi, ce echilibruÎn aur se așterne!

Jorge Guillen – Trandafirul

de

Trandafirul: claustrare,Cea dintâi, de armonie,Grea de liniști viitoare.Privighetoarea-nsenină,Crudă în splendoarea-i plinăDe triluri rotind dorință.Aerul, ca-ntr-un palatDe spații e strâns legat,Și-orice strigăt dezmembratE acum cu neputință.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Jorge Guillen – Desăvârșirea Cercului

de

Cu mister sfârșescpe ascuțișuri de coamăsupuse unei liniifidelă privirii.Clarele, prietenoaseleziduri ale unui mister,invizibil înăuntrulblocului de aer.Divină-i lumina lui:mister fără umbră.Umbra dezvăluiejosnice măști.Mister desăvârșit,desăvârșirea cercului,cercul rotunjimii,secretul cerului.Misteriosstrălucește, apoi se retrage.Cine? Dumnezeu? Poemul?Misterios.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Jorge Guillen – Naufragiat Uimit

de

Pe plajă refugiindu-se Odiseu,Naufragiat şi gol,Zări câteva fete.Ele-au fugit. Rămas-a nemişcatăDoar una. Talia-şi înalţă mândru.Încremenire! Acoperit cu frunzeNaufragiatul prins-a să vorbească.Cu glas înflăcărat, privirea fermecată.„Cine eşti tu, o, prea frumoasă fatăCu braţe-atât de albe? Eşti zeiţăDin ceruri coborâtă pe pământ?Ori doar femeieAsemenea cu zeii?Ferice de părinţii ce te-au adus pe lume.Nicicând zărit-au ochii mei aşa … Citește mai mult