Versuri corectate și adnotate
De vrei să asculți a apelor șoptireȘi îți dorești să le-nțelegi trăirea,Te-apropie de ele cu iubireȘi-ai să auzi cum sună fericirea.Ca să-nțelegi pădurea cum îți cântă,Urmează printre crengi o adiereȘi vei vedea cum frunzele descântăȘi le alintă-n blândă baleiere.Nu te-ntrista de nu-nțelegi cum noriiAtât de albi în pacea lor, pe cer,Se schimbă, uneori, precum actorii,Iar … Citește mai mult
Încântătoare, maiestoasă,Visări de-nalt printre poteci,Îi simt suflarea răcoroasăDe trunchiuri zvelte, ape reci.Ce mic sunt printre colosaliCu vene groase-n rădăcini…Miresme de giganți floraliSe scurg din vârfuri de tulpini.Mă simt în trup de uriașCe-mi dă fiori de neștiut.Îmi caut riduri de făgaș…Mă simt infim, sunt un pierdut.Iuțesc și inimă și pas,M-afund în pat de frunzăriș;Am gât uscat, … Citește mai mult
Priveam pe cer şi mă pierdeam în fond de iunie-n albastru,Era sublim, culoare de penel de-un uniform digital robotic.Trăiţii în multe dogme n-o ştim că stăm în ambient majoritar azoticŞi credem doar c-un oxigen minoritar ne scapă de dezastru.Priveam pământ ciocolatiu spre bej sau mai închis spre-un sort de negru;Nu seamănă a nimic, e-un amalgam, … Citește mai mult
Și ploaia vine albă, densă, caldăPe culmi, peste poieni, peste genuniStau arborii cu palmele întinseȘi-un foșnet larg prin cetiniș răsună.Alunecând printre nervuri și aripiPloaia pătrunde-n sufletul pădurii –Și cețuri albe se preling din piscuriȘi-n ceață, însetați, rotesc vulturii.Și vine-un ceas când umbrele pășescPrintre copaci, ca vulpile roșcate –Când peste ramuri plouă cu-nstelăriȘi totul iese din … Citește mai mult
Ce dușmănos și dur eAzurul mării-n fața Nemărginirii sure,Și sub atâtea formeÎși dau răspunsuri norii și undele enorme,Încât abisul zaceSensibil la vedere, limpid și plin de pace,Nobil, cu fața trează,Și potrivit pe cercul de zare ce vibrează,Când luntrile-n migrațiiÎși lasă dâra verde, avut sporind în spații.
Atenția mea, mărită,Zărește. În carnea taVăzduhu-mbină termeniExtremi. Peisaje nasc.Tihnite-n solitudiniRâvnind o altă zare,S-ar pierde fără urmăÎn depărtări, ușoare.Străine de-al lor propriuNoroc, păzit de nimeni,Dacă prin armonieN-ar deveni intime.Aceste albe nuduriCe-atât de blond, povarăPe netezimi, ți-așazăUn clar de primăvară.A ta e strălucireaUnei amiezi eterne.O plopi, ce echilibruÎn aur se așterne!
Stă așezat pe un pin căzut.Printre balansarea copacilor, observă oglindireasferei de aluminiucare încununează turnul ascuțit al Pavilionului Canceroșilor. *Simbol dificil– sfera.Omul coboară privirea. Împrejurimile sale sunt mai blânde:petalele „Florilor de foc”** par să se crape în verdeața ierbii,o insectă care nu s-ar vedea dacă nu ar fi atât de albastră,își forează cuibul într-o zadă. La … Citește mai mult
O umbră se desprinde-ncet din tinefăcând să pară moartă umbra mea,deși mai oscilează-n mișcaresau frânge proaspăta apă de azurlângă malul râului Anapo, unde revinîn seara asta, împins de lunarul martiedejá bogat în ierburi și-n aripi.Nu trăiești numai din umbră,pământ și soare și dulce dar de apăți-au înnoit fiecare frunză,iar eu mă-nconvoi și mă usucși chipul … Citește mai mult
E-atât de bine să stai ușor în zi. Să cânți încet, să nu auziCum ierburi cresc, să muști din traiul ca un mărSă mergi pe drumul neted lângă pomii uziȘi să visezi cu palma rătăcită-n basme și în păr.Prin lanuri să pășești cu munții – șal pe umeriLa gât, fâșii de zări să-ți legi cravate,Germanice … Citește mai mult
Din marginea drumuluiHibiscusul s-a lăsatpăscut de cal.