Versuri corectate și adnotate
Nu, nu-i nevoie de multe cuvinteSă-ți spun povestea noastră așa cum inima o simteȘi nu, nu vreau ca lumea să știe cum erai tu înainte de mine și eu înainte de tine.Te-am căutat în neștire, am văzut mii de fețe triste, zâmbete puțineȘi acum simt că te-am găsit, dar golurile mele, totuși, nu sunt plineTe-am … Citește mai mult
Apusul zilei care moareSuflat e, iar, cu-argintul serii,Pe când în inima tăceriiSe-aude-o palidă rumoare.Pământul-i altul, acum; un astruAsupră-ne veghează, pur,Se sting rumorile din jurÎn glasul apelor, albastru.
Tare bine mi se ședeLa poale de codru verde,Bate vântu-o cetină,O crenguță leagănă.Tare mi-i drag a cântaCa la codru cetina,Tare mi-s dragi horileȘi la codru izvoarele,Numai lin te leagănăCa vântul prin cetină.Tare bine mi se ședeLa poale de codru verde,Leagănă-te-ncetinelCa frunza de stejărel,Bate frunza codruluiCa inima omului.
Lui Vasile Vasilache Liniștea.Cu gura fagure auriu,Cu ochii mariCa floarea-soarelui. Liniștea ca un sărut.Ca un drag trandafirSupărat pe mireasma lui.Ca o rumenă pâine-n cuptor.Ca sufletul pietrei.Ca numele mamei în câmp. Ca o iarbăMinată cuOuă de privighetoare.Ca Terra în zoriPe care toate țărileS-au împăcat între ele. Liniștea.
O caldă boare topește văzduhul,nimic nu se mișcă nici pe cerul albastru,doar se-aude trecând cauciucul pe asfaltși oul și-l cântă răgușit o găinăcrezând c-o s-o asculte vreun drag… neștiutulși-un cal cu un car cară-n ape balastru’,iar stăpânul împinge, că malu-i înalt…În mijloc de drum stă, din fiert, o mașină!.Se văd lângă râu și în apă … Citește mai mult
Liniște..Liniște..peste tot numai liniște..Mi-e atât de bine aici lângă liniște,lângă cerul adus, încovoiat ca un rampeste inima mea, când inimă n-am,peste cântecul meu, când cântece n-am,peste dragostea mea, când dragoste n-am,la marginea lumii, când lume nu am..
Se face frig, târziu se face,S-a-ntomnat de-acumÎn a surorii grădină, e liniște și calm;S-au înălbit și pânzele ei.Un cânt târziu și rătăcit de mierlă,S-a-ntomnat de-acumÎn a surorii grădină, e liniște și calm;A devenit un înger.
Oare am dreptate?Stau singur câteodată,Chiar de nu-s…Și-ascult în juru-mi;Parc-aș vrea să fiuMăcar parola,Să fac parte din duhulStrăin mie,ÎmpărtășitÎn strigăte de bucurieAuzite! Vecine!…Să fiu văzduhulPripășit,Așa cum și-alți stingheriÎs în taina nopților de ierniGeroase…… Mă uit cu jindȘi visezLa ferestre cu lumina caldăDinspre case.… Stau mă prăjind,Mă-ntindLa focurileCe se-apropie câte două,MăturândDe alb, asfaltul…Măturându-măUna cu grund…… Am scăpat … Citește mai mult
În satul ăsta-nsinguratnici câini, nici clopote nu bat.Nimic nu-i tulbură zidirea:nici pașii mei, nici amintirea,nici foc, nici molimi, nici jivineși nici păreri de rău sau bine.În dalba lui singurătatedorm oile pietrificate.Pacea-i așijderea din veac:oasele zac,pietrele tac.
Strugurii sunt copți, arat e câmpul,Muntele se desprinde de nori.Pe oglinzile prăfuite ale veriiCăzută e umbra,Printre degetele nesigureLumina lor e clară,Și de departe.Cu rândunelele fugeSfâșierea de pe urmă.