Să sorbi strălimpezimea – ce miracol!
Zăresc prin aer inocența absolută,
Iar când lumina fără greutate se așază,
Volumul sufletului se sporește.
Supus e totul în suflul unei somate-odihne.
Un zid face mai spornic privirii mele albul,
Iar zilnicul prin gratii verzi e chiar frumosul,
Unduie vântul ca o vedenie pe lanuri.
Chiar liniștea-și impune concreta limpezime.
Ah, totul mă așază ca punct de echilibru.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de liniște și echilibru interior, obținută prin contemplarea naturii și a frumuseții simple. Este o invitație la a găsi armonia în lucrurile mărunte și a ne conecta cu esența noastră.