Versuri corectate și adnotate
Frunză verde de pelin,Ce-mi ești, cucule, hain,De cânți vara-n jumătateȘ-apoi zbori în altă parte?Cuculet, pasăre sură!Mușca-ți-aș limba din gură,Cântecul să nu-ți mai zici,Nici să mai colinzi pe-aici.Vara vii, vara te duciCând îs dragostele dulci.Cântă-mi mie încă-o datăCă mi-e mintea tulburată.Cântă-n dreapta mea cu foc, [1]Să am parte de noroc.Cântă-n fața mea cu drag,Că ți-oi da … Citește mai mult
Suntem într-un felvânătorii „păsării care nu există” –pasărea pe care poți s-o imaginezi cum vreis-o colorezi în toate culorile ceruluicu aripi imense, minuscule, suprapuse,poți mai ales să-i ascuți cântecul,altul, după fiecare ceas al luminii,după foșnirea pădurii și spaimele frunzelor.Pasărea poetuluilăsată prin testamentunor pierde vară și toamnăca noi.
Acest lac, baltă în creștere, opalină,luciu monstruos de nici un fel de alb,fără de copac în oglindă,deodată s-a scuturatși a zburat drept în suscu niște aripi ciudate.Doamne, ce pasăre o fi dormit în fața meacând eram cât pe cesă mă înec.
Pasăre tainică, pasăre albă,Fulger prin noapte-abia licăritDinspre apus spre răsărit,Pasăre tainică, pasăre albă.Greu e pământul de plânsete ud.Ţipătul groazei tale l-aud,Spintecă noaptea ca un cuţitDinspre apus spre răsărit.Pasăre tainică, pasăre albă,Ce laşi pe ţărmul din asfinţit?Cuib părăsit – trup putrezit.Pasăre tainică, pasăre albă.Moartea-i ca noaptea: hău întunecatÎntre două lumi despicat;Moartea-i ca noaptea: umbră şi vis.Dincolo … Citește mai mult
Inima mea, pasăre din sălbăticieși-a găsit cerul în ochii tăi.Ochii tăi sunt leagănul zorilorOchii tăi sunt împărăția stelelor.Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăiLasă-mă să mă înalț în aceste două ceruriîn uriașa lor singurătate.Lasă-mă doar norii să le spintecsă le-mprăștii vâsliri de aripiîn strălucirea lor plină de soare.
Hoinăream prin văzduh și strigam.În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.Am ridicat o piatră și am țintit departe.Soarta prevestită de Soare.Se făcea că nu mă vede.Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mareși se înălță.
Frunzuliță de gutui, maiAre pasărea doi pui, maiUnul zboară și se duce,Altul cade jos și plânge.O, lume, lume! Așteaptă-mă, frățioare,Ca să-mi crească aripioareȘi-am zbura spre cerul-naltul,Doi frați unul lângă altul.O, lume, lume! Că nici pasăre-n zbor, maiÎți oferă frățiori, maiȘi noi, oameni pe pământ,Mergem la frați când și cât, maiȘi-i purtăm mereu în gând,Cât mai … Citește mai mult
Un pumn de suflet veșnic în alertăCe-și duce viața-n mare de azur..De-abia o vezi pe cer, un fir de pată, un contur;E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.Fără de ea ne-am invada de insecte,Natura mut-ar fi și oameni surzi..Măiastra, e de paradis, e un fazan, sunt sturzi..Ea ne-a învățat cum să zburăm, să-naripăm … Citește mai mult
Seara s-a lăsat pe lume,Soarele-a apus în spumeDe mări, şi-n câmpii de brume,Umbra fâlfâie pe lume,Ca o pasăre ce fum e,Ca o aripă ce fum e.
Obida vine ca să treacă.De ce fugi, omule, de tine?Oare nimeni nu-i să te-nțeleagă,să te asculte, să te-aline?Sărată-i lacrima, ca marea,și mult amară, ca pelinul;de ce o-mpaci cu răzbunarea?De ce o tulburi greu cu vinul?De lumea mare fie-ți dorul,de frate și de codrul verde;chiar pasărea ce știe zborulde una singură se pierde!