Versuri corectate și adnotate
Cu mister sfârșescpe ascuțișuri de coamăsupuse unei liniifidelă privirii.Clarele, prietenoaseleziduri ale unui mister,invizibil înăuntrulblocului de aer.Divină-i lumina lui:mister fără umbră.Umbra dezvăluiejosnice măști.Mister desăvârșit,desăvârșirea cercului,cercul rotunjimii,secretul cerului.Misteriosstrălucește, apoi se retrage.Cine? Dumnezeu? Poemul?Misterios.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Tu, tu, tu, necurmataMea primăvară, pură!Tu, râul meu verdeIntens și aventură!Tu, prag de străvezime:Deznodământ de zori,Tu – modelare-a zilei:Amiază orbit de flori!Tu, liniște lumină:Zenit care se-nfruptă,Lumini adverse, coruri;Amurg cu noaptea-n luptă!Precisă, fabuloasă,Mereu sătească stea,Atât de mândră-n tremur,A tuturor și-a mea!Tu și mai mult: ca tine,Și, negrăind nimic,Aparte goliciune,Tu, numai tu, unica!
Trezește-te.Și mâna ți se-ntindeCa-ndată să posede o fărâmăDin lumea largă, superioară – sigur –Acestei mâini micuțe, minuscule,La margine de necuprins.
O, lună! Cât Aprilie!Ce vast și dulce aer!Va reveni cu trilTot ce-am pierdut cu vaier.Da, păsări cu aripăCe-n zorii plini de claruriUn cântec înfiripăȘi nu râvnesc la haruri.I-atât de-aproape, dreaptă,Bătută-n aer, luna.Cel care-am fost m-așteaptăSub gânduri totdeauna.Privighetori pe-o culmeDe dor vor sta cântând.O, zorii, zorii rumeniÎntre zenit și vânt!.Timpul strivit sub pintenPierdut e? mâna, iată,Dispune-aici, … Citește mai mult
Planeta nevăzută– Totul e curb – roteșteLa sânge-ascultă-acum.O culme ne târăște.De sus, departe foarte,De nerănit, legate,Pe țărmuri de tăcereCe murmurând s-abate.În murmure profundeSub spațiul plin de game,Unite în acordulSuprem al panoramei.Vedem în contopireCu aerul, când cernu-l,Prin el amestecatePrezentul și eternul.Oricând, sfioase-n densulCe le-a pătruns cu totul,Stau toate ca un cifruPosibil, just e totul.Jorge Guillén – … Citește mai mult
Din pântece la zdup ajuns-am, iată,Iar de la zdup voi nimeri-n mormânt.Înainte de-a te naşte şi după ce-ai muritSă fii-n desăvârşire – de-a pururi ferecat:În pântecele mamei, ca-ntr-un mormânt uitat,Eşti beznă ocrotită. E locul multdorit.De duşmani şi primejdii sunteţi atunci feriţi.Ermetică, secretă, interioară stare,Neprihănit loc unde e totu-n nemişcare.Adâncuri tenebroase: în fericire, fiţi.Dar s-a-ntrerupt această … Citește mai mult
Un cer lipsit de steleDă lunii îngâmfateObscur fond de contrastPentru argintul razeiSclipiri de-oțel și perlăSe-aștern pe-a mării cale.Bărcuțe-aproape negrePlutesc spre alba zarePe limpedea fâșieA dârei lungi pe apăTopită lună-n undeSub cea care-și aratăConturul viu, rotundă.Veghează, guverneazăDupă senine datini,De parc-ar fi aproape.Atenția ne-acordă-aLuminii mereu caldeCăci este cu PământulÎn strânse vechi relații.
Zori pure. OrizontulPleoapele-și deschideSă vadă. Ce? Vechi nume.Stau calme pe patinalucrurilor. Și astăziRoza se cheamă încătot roză, și-amintireatrecerii sale, grabă.Zor de-a trăi mai mult.Spre lungi iubiri ne-avântăaceastă forță asprăa Clipei cu pas sprinten,care-atingându-și țintafuge strigând: Nainte!Atenție! Atenție!Voi fi! Voi fi! Voi fi!.Și rozele? PleoapeÎnchise: orizontulfinal. Poate nimicul?Dar numele rămân.
Trapul întârzie-aiciÎntre smucire și mânăAstfel, strunit, se răciDorul care-n zări îl mânăStau pe-un armăsar focosMinunat de credincios:Nemișcat, deși-n mișcare.Dar cât frâu îmi cere loculSpre-a-mi închide-n bronz tot focul,Limpede-n friguri de zare!
Ascultă de-un destinPârâul: mai frumosul e nespus de puțin.Ce transparență! Crețe,Duc undele în goană eterna frumusețe.Nu, nu există nimfe.Extazul se arată doar valurilor limpezi.Netulburată apăCu-adâncu-i de legendă privirile adapă.Și, fulgere-n cleștar,Vreo câțiva pești, deodată, visându-se apar.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii