Jorge Guillen – Vocația De-A Fi
O dimineață.Mirosul de furtună și rouă crește-n față.Râvnește spațiiVirgin, un vânt aparte străin de respirații.În timp ce iarba,abia acum ivită din luturi, încă oarbă.Gătită-n verdeCopilăresc, pe câmpul care sub har se pierde.Împinge-aiciLa limita extremă vocația de-a fi.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii