Jorge Guillen

Jorge Guillen – Salvarea Primăverii VII

de

Nu mai visează nimeni,Și nu-i cum fuse niciOdaia. Ci-adevărul– Ai grijă! – e aici.În noi pe totdeauna,O clipă-n care cerulEste perfect, ne cereAsemeni adevărul.Îl vreau chiar eu, eu însumi?Nu, viața mea. O, câteImpulsuri ce-mi duc soartaTe-ajung înnebunite!.Mi-e dor să știu sub buzeCă buza ta rămâne,În împlinirea de-astăzi,În necesarul mâine.Abia schițat, un mâineAl nostru, nezărit:Mister ca-ntr-un … Citește mai mult

Jorge Guillen – Moartea În Depărtare

de

Arar, o siguranță mă stârneșteȘi-n față viitorul mi se-nfioară.Un zid de mahala, pândind în seară,Apare brusc, de care se izbește.Lumina zării. Când se dezgolește,Oare tristețea poate să mai doară?Nu sunt grăbit. Urgent, în miez de vară,E fructul copt. O mână-l și cojește.…Și-o zi va fi, ca toate mai posacăVa trebui să văd cum mâna lasăCe-a … Citește mai mult

Jorge Guillen – Dincolo IV

de

Balconul și fereastra,Câteva cărți, perete.Nimic mai mult? Nimic.Miracole concrete.Materii jubilantePrefac în suprafațăDe vis atomii jalniciNicicând văzuți la față.Și prin tăiș ori dusăDe-o dragoste curatăDe linii, energiaÎntregului se-arată.Ea sau mărirea ei!Mă-nprejmuie: viziuni,Fără scandal, din pieptulRealului, azi – luni.Și sprintenă, modestă,Materia palpităÎn harul întrupării:Ici var, acolo răchită.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Jorge Guillen – Culme a Desfătării

de

Tu, culme a desfătării!Pasăre-i totu-n aer.Imediatul – caierFiltrat în geana zării.Oștiri de forțe suple!Râs de copil în soareÎn spațiul vast pe careAcum prezența-l umple!Lumea are-adâncimeDe pure oglinzi. Cu cerulDistanțe-n limpezimeVisează adevărul.O, vârstă asfințită!Târzie nuntă cuIstoria, care nuMi-a fost nicicând iubită!Mai mult, mai mult. Cu-avântSpre soarele de parăPreaplinul clipei zboară.Acum știu doar să cânt!

Jorge Guillen – Vocația De-A Fi

de

O dimineață.Mirosul de furtună și rouă crește-n față.Râvnește spațiiVirgin, un vânt aparte străin de respirații.În timp ce iarba,abia acum ivită din luturi, încă oarbă.Gătită-n verdeCopilăresc, pe câmpul care sub har se pierde.Împinge-aiciLa limita extremă vocația de-a fi.Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii