O dimineață.
Mirosul de furtună și rouă crește-n față.
Râvnește spații
Virgin, un vânt aparte străin de respirații.
În timp ce iarba,
abia acum ivită din luturi, încă oarbă.
Gătită-n verde
Copilăresc, pe câmpul care sub har se pierde.
Împinge-aici
La limita extremă vocația de-a fi.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment contemplativ în natură, surprinzând frumusețea și fragilitatea vieții noi. Explorează ideea vocației și a existenței la limita extremă, sugerând o conexiune profundă cu mediul înconjurător.
