Michelangelo – 107

Ah, ochii mei, râvnind splendori fidele,cu sufletul meu propria-i salvare,n-au alt mijloc prin caresă urce-n cer, decât privind modele.De foarte sus, din stele,coboară-o strălucire,chemându-ne spre ele,ce i s-a zis iubire.Iară gentila firepentru-a iubi și-a arde-alt mijloc n-are,decât doi ochi cu oglindiri stelare.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Michelangelo – 75

Nu-i bine să privească-n jur cel carepe oameni cu privirile-i ucide,și numai pentru-o simplă desfătare….Nu-i bine, când urmărește pân’ și soarecu ochii lui frumoși, a-i tot deschide,când el, prin râs și cântec, gura-nchidela cei cu-o nu mai mică înzestrare.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Michelangelo – 43

Se tânguie îndurerata mintecând prin iubire sper să fiu fericeși cu tari pilde, cu adânci cuvinte,rușinea-mi amintește și îmi zice: Te va ucide soarele-i fierbinteși nu ești Fenix focul să nu-ți strice!În van! Când vrei să cazi, nu iei amintela brațul care vrea să te ridice…. De rău și adevăr îmi dau eu seamă,am însă … Citește mai mult

Michelangelo – 80

Credeam, în prima zi când ochi-mi furărăpiți de-a voastră unică splendoare,că voi privi ca acvila în soare,incandescentă, o fărâmitură….Greșeam – căci zvârle grâu pe stânca dură,cuvinte-n vânt și-ncearcă să măsoaredumnezeirea, cel ce vrea să zboarefăr’ aripi după-un înger, el, făptură!.Iar dacă orbitoarea frumusețenu-mi suferă nicicum alăturareaiar la distanță de nădejdi n-am parte,.ce mi se va-ntâmpla … Citește mai mult

Cascada – Everytime We Touch (Traducere)

Încă îți mai aud vocea când dormi lângă mine,Încă îți mai simt atingerea în visurile mele.Iartă-mă, slăbiciunea mea, dar nu știu de ce,Fără tine e greu să supraviețuiesc..Refren:Pentru că de fiecare dată când ne atingem, am sentimentul ăsta.Și de fiecare dată când ne sărutăm simt că zbor.Nu-i așa că-mi simți inima bătând cu putere?Vreau ca … Citește mai mult

Michelangelo – 130

Nu-i fără de primejdiifigura ta divinăcând sufletul vecinăîși are moartea ce o simt că-apare.De-aceea-i dau nădejdei,dau arme înainte de plecare.Dar larga-ți înduraremă adună-n mine,deși sfârșitul vine,nici răul viitor ce-mi stă în față:nu-ți ia o zi ce ai deprins o viață.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Michelangelo – 116

Nu pot, Amor, nu vreau să-ascund cuvântul,când ție-ți crește-avântul,ce pe-adevăr îți jură:cu cât purtarea-ți durăsporește, mă impinge spre virtute;iar dacă ierți, pierdutefiind suspinele și moartea-mi frântă,simt totul că mă doare,ca bietul om când moare,căci suflet am cât viața-mi se frământă.Ochi cu lucire sfântă,mi-e drag puținul meu noroc în viață:câștigă cel care pierzând învață.

Jean De La Fontaine – Lupul și Mielul

Lupul și Mielul, traducere liberă de Marius Alexandru.Orice ar face cei mai tari sau orice spun,Motivul lor întotdeauna, vreau să știți, e cel mai “bun”.Un miel plăpând își astâmpăra setea lui mare,Dintr-un pârâu ce-n apropierea lui curgea,Când iată că un lup, hoinar, flămând, apareȘi urlă: câtă îndrăzneală, ce tupeu, să tulburi apa mea!Cu glas duios … Citește mai mult

Michelangelo – 251

Preadulcea, nesfârșita curtenirepe sufletul curat, fiind prea multă,e-o apăsare grea și o insultă,că nu mai pun preț pe-nsănătoșire.Acel ce-ți prinde aripi țese fireși-năbușă cu o rețea ocultăiubirii flacăra și n-o ascultăcând ea și-ar vrea mai vie strălucire.Deci dă, Luigi dragă, iar lucireaprime, salvatoare mie,și apăr-o de vânt și-amenințare.La supărări eu uit îndatorirea,căci într-o vrednică prieteniemii … Citește mai mult