Michelangelo – 175

Nu s-a stins, Amor, cea mai mică ranăde la săgeți, că-n minteceva e ce presimtedureri mai mari cu greu să le suporți.Cum la bătrâni ți-e vanăputerea – scap, doar de te lupți cu morți!..Dar încă arc de porți,când șchiop stau sub temutulînsemn dur din privire,mai crud ca a săgeților bătaie,m-or mântui ce sorți?Nici coiful și … Citește mai mult

Michelangelo – 71

Primitu-l-am și i-am tot dat citirea zecea și a douăzecea oară…Vi-s dinții de folos cum, bunăoară,sătulului i-e hrana în neștire!.Știut-am totuși de la despărțirecă spița voastră din Cain coboarăneabătut, căci încă o-nfioarăun bun strain, ca o nenorocire….Zavistnici, mândri, fără de rușine,urâți aproapele, nu-I știți nevoia;orice năpastă de la voi vă vine.Poetul de-a vorbit de rău … Citește mai mult

Michelangelo – 148

Puțină îndurarem-ar ține, doamnă, încă mult în viață,iar ochii, de pe fațăn-ar mai trimite râu să-mi scalde pieptul.Mă-nfrânge-o bunătate mult prea mare,mă-ntunecă de-a dreptul;nicicând nu vrea-nțeleptulce n-a urcat la înălțimi celesteo bucurie ce de el nu face.Prea-multu-i van, n-acceptu-l:făpturile modestetrăind umil găsesc mai multă pace.O, doamnă, ce vi-e dat să-mi dați nu-mi place.Când dai cuiva, … Citește mai mult

Michelangelo – 137

Cum plângi ceri, Amor, pentru desfătare,pe cât mai crud, pe-atât te iubesc foarte,că-ntre rană și moarte,nici spațiu nici timp nu lași să fie:dar ucigând mai tare,pierzi lacrimi, chinu-i mic și întârzie.Îți mulțumesc, deci ție,de moarte, nu de-al chinului asediu:cel ce ia viața-i răului remediu.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Michelangelo – 168

Cum partea mea cerească își vrea taresă urce-n bolta care i-a dat harul,iar eu rămân cu jarullegat să ard în gheața doamnei mele,în două părți contraremă-împart, ce-atât se luptă, că pierd darulce l-aș fi avut de nu le-aveam pe ele.Vreodată ea de relede s-ar lăsa, iar cerul renunța-vala partea lui și ea-mi va vrea iubirea,întregul … Citește mai mult

Michelangelo – 91

La cruda-nsuflețirepe care-o stinge-nchisulochilor tăi și o redă deschisulcum viața mea rezistă,la tot ce-n mine-existăei sunt magnet pentru-orice însușire.Astfel că-n șovăireAmor, de-i orb, se temeși tremură când vrea să mă omoare.În tine găzduireavându-mi eu din vreme,pe tine-ar fi întâi să te doboare.Dar inima nu-ți moareși eu cu ea trăiesc… O, ce torturăsă nu mori prin … Citește mai mult