Versuri corectate și adnotate
Ca un mănunchi de mătăsuri fluturând proiectate pe un zid,Trece pe lângă grilajele unei alei din Kensington Gardens;Ea nu este decât o anemie emoțională topindu-se încetîn agonia dinaintea sfârșitului.Iar în jur sunt hoardele de ploziAprigi, murdari, fără de moarte ai sărăntocilor.Ei vor moșteni pământul.În ea se află deja capătul creației.Oboseala îi este de o frumusețe … Citește mai mult
Eu știu c-o vină tăinuiesc, izvorulce-n spirit îmi revarsă doar durere;e, inima, când vâlvătaia-i piere,nu are pace. Nu mai speră dorul….dar cin’ se teme c-ar scădea Amorulpân’ eu nu mor, în har și în putere?.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
De caută-nainte,gândirea mea semeațăîmi mai promite-o viațăce nu-i a mea. O, gândule, nebune!Pierd un prezent fierbinteși-alături morții viitoru-apune…Pentru un chip-minune,ard mort sperând să mai renasc o dată,trăind o viață ce nu mi-a fost dată.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
O, doamnă, cazna, dar și îndurareaucide, ca pe boțul ce se zbatela moarte dus, cu vinele-nghețate,când dintr-o data îi vestești iertarea.La fel când mila-ți, rar coborâtoarea,spre chinurile mele se zbateînseninându-mă, prin bunătateucide mai ușor ca zbuciumarea.Și vestea veselă și vestea tristăzdrobesc pe loc un om, deși contrare,prin bucurii prea mari ori prin durere.Splendoarea-ți, ce prin … Citește mai mult
De-a pururi frumusețea n-o să-ți moară,Amor: nu-i om să aibă-asemuireimaginii din inima-n iubire,ce-n alt foc arde, cu-alte aripi zboară.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Când cel care, cucernic,alungă-a morții groazăar știi s-o ducă de-unde e venită,Amor, crud și puternic,s-ar și-arăta de pazăcu fața lui în curtenii călită.Dar inima pornităprin moarte către bucuria-naltăiubește spaima morții și nu-i tristă:ea-întrece tot și vede…De vraja înnoităa doamnei mele, altăscăpare nu existăși de tot ceea ce din ea purcede.Eu jur cui nu mă crede:m-o … Citește mai mult
Nu numai moartea, dar și frica marede ea mi-i apărareîn contra neîndurătoarei doamne;când vrea să mă condamnemai mult văpăii să-i hrănesc izvorul,nu-mi aflu ajutoruldecât ca pieptu-mi chipul ei să-l poarte,că nu-ndrăznește Amor unde-i moarte.
Din primul plans la ultima suflare,ce mai, mai că nu vine,cine-a avut destin mai crud ca mine,c-o stea ce doar asprimi spre noi îndreaptă?Nu zic rea și nedreaptă;mai bine-era s-arateașa, c-aveam elanuri retezate;dar de-o privesc mai tare,promite alinarecu inima-i, izvor de suferință…O, flăcări, o, dorință!Cum o-nving slabi, eu laud cu-ndrăznealăa orelor năvală,că n-am fost orb … Citește mai mult
Cum tu trăiești din lacrimi de pe față,Amor, iar doamna râde în neștirecă lacrimi și mâhnireși-un sloi de gheață ne sunt hrana vieții,vom fi, deci, fără viațăcând căpăta-va farmecul blândeții.Mai bun ar fi deci răul:contrară hrană-are urmări contrare,căci dacă mor, ea nu mai jubilează.Când dai încredințare,Amor, de viață, moartea ne retează.Un suflet plin de groazăprefer … Citește mai mult
Se cuvenea, trăind în fericireși Febo luminând cărării mele,să mă înalț cu-aripile-i spre stele,putând să mor cu-o dulce mulțumire.Azi nu-i! Speranța într-o-ncetinirea zilelor a fost dat să mă-nșele,iar ceru-a-nchis ingrate inimi rele,pe drept, intrarea într-o mântuire….Ieri Febo-mi dase bara lui drept scară,lumini și aripi! Iar de muream, minunese săvârșea întâi și-apoi salvare!Azi moarte-s toate câte … Citește mai mult