Nu-i bine să privească-n jur cel care
pe oameni cu privirile-i ucide,
și numai pentru-o simplă desfătare….
Nu-i bine, când urmărește pân’ și soare
cu ochii lui frumoși, a-i tot deschide,
când el, prin râs și cântec, gura-nchide
la cei cu-o nu mai mică înzestrare.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa critică atitudinea celor care judecă și condamnă pe alții cu privirea și cu vorba, chiar și pentru plăceri efemere. Subliniază ipocrizia celor care, deși înzestrați, aleg să închidă gura în fața suferinței altora.