Ca flacăra sub vânt, orice virtute
ce-ntâi de toate-I cerurilor dragă,
pe cât lovită-i, pe atât se-ascute.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre ideea că virtutea, asemenea unei flăcări expuse vântului, devine mai puternică și mai ascuțită cu cât este mai mult încercată. Sugerează că dificultățile și suferința pot întări caracterul și valorile unei persoane.