Versuri corectate și adnotate
Nu-i fără de primejdiifigura ta divinăcând sufletul vecinăîși are moartea ce o simt că-apare.De-aceea-i dau nădejdei,dau arme înainte de plecare.Dar larga-ți înduraremă adună-n mine,deși sfârșitul vine,nici răul viitor ce-mi stă în față:nu-ți ia o zi ce ai deprins o viață.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Cu-atâta zbucium și așa robie,cu gânduri false, suflet în primejdii,Eu să sculptez aici divine lucruri!
De călătorii, târziu spre seară,și de-acele mari primejdii când,cu bunăvoință, -l întrebară,spuse calm: el n-a știut nicicând.Cu ce spaimă, cu ce voci buimaceei se-ntorc să vadă că și elîn albastra, stinsă mare-acelauriu al insulei ce face.Să se-ntoarcă la vederea eibrusc primejdia, care-n vâltoarenu se-arată-acum, ca de-obicei.Mută-nvăluie năierii care.Știu că răsună-un cânt pe-aceleinsule-aurii –, și zăpăcițise-aruncă-orbește-n … Citește mai mult
Doar hău și liniști! Niciun drum în zare!Așa ai vrut! Nu ți-ai dorit cărare!Drumețule! Acum să te văd!De tremuri de primejdii – e prăpăd.