Versuri corectate și adnotate
De poate ca un lemn uscat să ardă,truditu-mi suflet când nu te iubește,altă iubire poate să mi-l piardă.Și dac-alt spirit de iubire creșteși cu splendoarea lui mă-nflăcărează,pierd ochii tăi și mor în jar ca-n clește.Și dacă nu te-ador, curata rază-asperanței vii și gândurile-s triste,pe cât iubirea pentru tine-i trează.
Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalță,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arșiță haină.La fel și biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar și pară,Azi, când e din sălașu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără vină?
Cu vrerea-mi arzătoareea-și râde-ascuns de mine,blând și în piept cu-a fiarelor ei hoardă.Amor, nu ți-am spus oarecă nimeni nu obțineceva când speră, ba c-o să și piardă?Acum, de-o să mă ardăsă mor, nu-i ea, că-s eu de vină,că îi voi da ce n-o să-i se cuvină.
Când se iubesc doi oameni în tăcere,încât destinul ce-ntre ei se-mparterănind pe unul, altul e pe moarte,și-n două inimi caste stă o vrere,și când, eternizat, un suflet ceredin două trupuri zbor spre cer, departe,când c-o săgeată două piepturi sparteaprinde-Amor cu tainică putereși când ei speră cu înfrigurareîntr-un sfârșit comun și, peste-aceste,iubindu-se, nu se iubesc pe … Citește mai mult
Pe-un om ferice ani în șir, îl poartăde-o dată-n chinuri, ora sunătoaresau, din lumini de neam și de onoare,secunda-l trece printr-a beznei poartă.Nu este lucru schimbător sub soarene-nvins de moarte, nesupus de soartă.
Din nou desăvârșitami-e bici și mă dezleagă;s-a dus și ziua-ntreagă:bătu de trei, de nouă, și e seară.Odată cu ursitace moartea ia în șagă,norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.Cu-a anilor povarămă împăcasem de mai multă vremeși-aveam arvuna vieții viitoare,promise de-o pocăită vrere.Pierde mai mult cin’ mai puțin se temela ultima plecare,luptând, bazat pe propria-i putere,cu vechea-nvăpăiere:când la … Citește mai mult
Madona mea, vioaie și-ndrăzneață,când îmi promite mult râvnitul bine,cu ochii mă ucide-n timp ce-și țineîn rana-mi arma crudă și semeață,ca moarte și viațale simt de-odată într-o luptă lungă,ca spiritul să mi-l străpungă..Dar vraja ei mi-alungătortura, pentru-o și mai grea-ncercare:e răul, decât binele, mai mare..
Eu cred, fiindcă poatenu-i stins tot ce-am fierbinteîn vârsta rece când nu mai sunt verde,că Amor arcul scoatecând își aduce-amintecă-n inima aleasă el nu pierde.Prind ani să mă dezmierde;un chip frumos în ani târzii omoară,cu mult mai rău decât întâia oară.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Cu pana și culorile de-a rândul,rival temut naturii ne-ntrecute,voi i-ați sustras o parte din virtute,frumosul ei mult mai frumos redându-l.Și azi, cu-o mână doctă și cu gândulde a-i răpi-nsușirile știute,ați dat viață vieților trecute,astfel triumful vostru completându-l.Dar dacă-n artă veacuri se-ntrecură,au fost învinse operele-acele,natura totul vrând vremelnicie.Dând viață vieților care trecurăsub al uitării văl, și … Citește mai mult
De mii de ori am fost rănit de moarte,nu doar învins de tine-odinioară:și azi, cu tâmpla albă, -a doua oarăsă cred făgăduințele-ți deșarte?De câte ori nu m-ai legat ca-n toateși dezlegat și-mpuns în coaste iară,încât cu greu mă regăsesc și-amarăde-atâta plâns mi-e viața asta foarte!De tine-Amor, mă tânguiși cu tinevorbesc, acum că ți-am scăpat din … Citește mai mult