Octavio Paz

Octavio Paz – Înaintea Zorilor

de

Confuze zgomote, incertă claritateO nouă zi începe.E-o cameră-n penumbrăși-ntinse două trupuri.Îngândurat mă pierdpe câmpul fără nimeni.De-acuma orele își ascut cuțite.Tu lângă mine încă dormi;duioasă și-ndepărtată,curgând în nemișcare.Inaccesibilă, dacă te vreau,cu ochii te palpezși te privesc cu mâna.Lungi vise ne despartși sângele ne-aduce împreună:suntem un râu de ritmuri cardiace.Se rumenesc sub pleoape-țisemințele de soare.Lumean-a devenit încă … Citește mai mult

Octavio Paz – Îndrăgostiții

de

Ei stau culcați în iarbăun bărbat și o fatăMănâncă portocale, schimbă săruturiașa cum valurile schimbă spuma-ntre ele.Ei stau culcați pe plajăun bărbat și o fatăMănâncă lămâi, schimbă săruturiașa cum norii între ei își schimbă conturul.Ei stau culcați în pământun bărbat și o fatăNu spun nimic și nu se sărutăschimbă tăceri să rămână-n tăcere.

Octavio Paz – Necunoscutul

de

Noaptea se naște în oglinzi de doliu.Buchete sumbre și umedeîi încing pieptul și talia,trupul său albastru, infinit și tangibil.Nu o populează tăcerea: zvonuri murmurate,pești-fantasme, se strecoară, fosforescenți, fugitivi.Noaptea este verde, vastă și silențioasă.Noaptea este violetă și albastră.E făcută din foc și din apă.Noaptea este marmură neagră și fum.Pe umerii ei se naște un râu șerpuind,o … Citește mai mult

Octavio Paz – Piatra Nativă

de

Lui Roger Mounier.Lumina pustiește tăriileMulțimi de imperii căzândeOchiul, acostat de lumină, ezită.State enorme cât insomniaCaldarâm din oase.Toamnă fără sfârșitSetea-și descoperă izvoarele ei ascunseUltimul propovăduitor predică în pustiu.Închide ochii și ascultă cum cântă lumina:Amiaza își face cuib în timpanele tale.Închide și deschide ochii:Nu mai e nimeni pe lume,Nici chiar tuCeea ce nu-i piatrăE lumină, lumină..* traducere … Citește mai mult

Octavio Paz – Axis

de

Prin arcadele de sângecorpul meu în corpul tăuizvor de noaptelimba mea de soare în pădurea tafântână corpul tăuEu, ovăz roșuPrin arcadele de oaseeu noapte, eu apăeu pădure care avanseazăeu limbăeu corpeu os de soarePrin arcadele de noapteizvor de corpuritu noaptea ovăzuluitu pădure în soaretu apă care așteaptătu fântână de oasePrin arcadele de soareNoaptea mea în … Citește mai mult

Octavio Paz – Noapte de Vară

de

Palptez și simt tot trupul nopții,vara ce te-mbăiază-n râuri,suflare în care stelele se-neacă,mireasma unei guri,din buzele pământului.Tărâm de buze, gurăunde un iad agonizând răsuflă,buze prin care cerul plouă,iar apa cântă și naște paradisuri.E-n flăcări arborele nopții,și așchiile lui sunt stele,pupile sunt, sunt păsări.Și curg lunatice izvoare.Limbi de sare incandescentăpeste-o plajă de-ntuneric.Totul respiră, trăiește, se revarsă:lumina-nfiorându-se,ochiul … Citește mai mult

Octavio Paz – Sub Umbra Ta Clară

de

Un trup, unul solitar, un singur trup,un trup ca ziua revărsată,și noaptea devorată;sclipirea unor fire de părce nu potolesc niciodatăumbra atingerii mele;o prelungire, un pântec ce răsareaidoma mării înflăcăratecând atinge fruntea zorilor;niște glezne, punțile verii;coapsele nocturne ce se scufundăîn muzica verde a după-amiezii;sânul înălțându-seși măturând spumele;un gât, un singur gât,mâini atât de-nsingurate,câteva cuvinte suave ce … Citește mai mult

Octavio Paz – Vânt

de

Frunzele cântă,dănțuiesc prin copaci, pere moi;roza se zbate,nu pe tufiș, pe vântul vâlvoi.Nouri și nouriplutesc adormiți, alge de nea;Pe cerul întinsse-nvârte, cu ei, forța cuiva.Totul e spațiu;firul de mac vibrează carnalși-o goală femeiealunecă-n vânt, pe-o coamă de val.Nimic nu sunt eu,lumină, reflux sau trup plutitor;e-al vântului totși aeru-i vânt mereu călător.Viento.Cantan las hojas,bailan las peras … Citește mai mult

Octavio Paz – Tăcere

de

Așa cum din profunzimea muziciiînmugurește-o notăcare-n timp ce vibrează crește și se subțiază,până când într-o altă muzică devine tăcută,așa răsare din străfundul tăceriialtă tăcere, turn ascuțit, pumnal,și se ridică, și crește, și ne suspendă,și-n timp ce se-nalță cadamintiri, speranțe,micile și marile minciuni,și-apoi vrem să țipăm, dar strigătulse estompează-n trahee:se revarsă-n tăcere,acolo unde tăcerile amuțesc. Silenciode … Citește mai mult