Confuze zgomote, incertă claritate
O nouă zi începe.
E-o cameră-n penumbră
și-ntinse două trupuri.
Îngândurat mă pierd
pe câmpul fără nimeni.
De-acuma orele își ascut cuțite.
Tu lângă mine încă dormi;
duioasă și-ndepărtată,
curgând în nemișcare.
Inaccesibilă, dacă te vreau,
cu ochii te palpez
și te privesc cu mâna.
Lungi vise ne despart
și sângele ne-aduce împreună:
suntem un râu de ritmuri cardiace.
Se rumenesc sub pleoape-ți
semințele de soare.
Lumea
n-a devenit încă reală,
și timpul se-ndoiește:
un singur lucru-i cert –
căldura pielii tale.
Din respirație-ți ascult
lăuntrica maree,
silaba rătăcită-a Zorilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment intim între două persoane înainte de trezire, unde granițele dintre vis și realitate se estompează. Căldura și conexiunea fizică devin ancora în incertitudinea dimineții.
