Versuri corectate și adnotate
Septembrieca o albină de aur cu elitre greleseptembrieca o vulpe furișă peste coline, peste vâlceleseptembrieca un șevalet pe care s-au șters degete vopsite-n cinabruseptembriese sting culorile încet ca într-un candelabru.E toamnăse-ntorc în pământ comorilețiganii își mănâncă viorileîn arbori parcă fremătă cirezipe drumuri e o surpare de monezi.Septembrieca o clinică galbenă în care se așteaptă ploiseptembrieca … Citește mai mult
Rugină și aur din cer se preling,covor de nostalgie pe drumuri pustii.E giulgiul de moarte al toamnei târzii,țesut din tristețe și frunze de sânge.Când vântul adie, din ramuri se frâng,în largi serpentine plutind liniștite –spre cer se ridică, dar cad obosite,și nimeni n-aude cum frunzele plâng.Poteci de aramă spre zări se întindacolo-unde toamna bolnavă murise … Citește mai mult
E toamnă, e ceață, iar frunzele mintcă-s picuri de aur din nori de argint;E rece sub cerul închis, mohorât,cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,scurtează durerea din lungi agonii;Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,o frunză vibrează a doină-n pustiu.
Părea că-n ziua ceea își serbauIvirea-n muguri înșirați pe ramuriDin primăvara plină de balsamuriȘi de cântări ce tocmai se-ntorceau.Își îmbrăcaseră culori mai viiȘi se mișcau ca-n dans pe-o melodiePe care vântul își dorea s-o știe,Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.Erau cuprinse-n vraja dansuluiȘi fluturau culori seducătoareCa el, în zbor și ca din întâmplare,Să … Citește mai mult
Amestec de-un frizant velur atinge dermulCe se-nfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerulŞi timp dispare, nu ştiu unde, între zori şi apus.Astrul, arzând orbeşte-n spre amurg, orizontal,Tăind parcă felii din clipe, luându-le din gradeÎncepe-ncet să îşi strecoare un regret.. MoralSe lasă pe tânjeală, vlaga … Citește mai mult
Ascultă glasul frunzelor bronzate,Când asprul vânt de toamnă le frământă,E un suspin metalic ce-nspăimântă,Pornit din mii de strune descordate.Foşnesc prin goluri game variateŞi-n nesfârşite şuierări s-avântă:Vioare, flaute şi harfe cântăStridente psalmodii destrăbălate..Ascultă glasul frunzelor pălite,Când gem de vântul toamnei biciuiteŞi cad.. şi mor, îngălbenind cărarea..E comedie plânsul lor şi-i dramă:Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,Ascultă … Citește mai mult
Aș vrea să mă așez pe marginea trotuarului,să aștept să se facă noapte la capătul străzii – singurătateamea de-acum mai areceva la fel cu cea din copilărie,când nu știam că trece pentru totdeaunavremea? Nu se poate răscumpăracu nimic vremea de atunci? Nu mai rămâneadevărat niciun gest, chiar așezatpe stradă cu capul în mâini?Și lumina, care … Citește mai mult
Când fața-mi este plânsă de ploaia ce-a măruntă,Iar nourii pe cer ca fumul des se-ncruntă,Când păsările case-i stau amorțit ascunse,Înseamnă că e toamnă și este trist la munte.Când frunza-i ostenită și palidă la față,Începe să dezbrace ea ramura vigoasă.Când negura se pune covor peste câmpie,Înseamnă că e toamnă și este trist prin vie.Când drumul cel … Citește mai mult
În zarea-ndepărtatăNori de plumb s-aratăCarduri mari de cocoriSe duc călători.Se duc cu zilele de varăDeparte de noi iarăS-aude acum în corStrigătul de dor.Cad frunze vechi de nucPlânge azi din nou un cucBate vântul călătorȘi aduce câte-un nor.
Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –Cu leziuni de unghii și picături de sânge?Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,Ce sub capriciul vremii se leagănă și plânge..Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarteȘi cum își distilează parfumul diafan,Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,Și-ntrezăresc pădurea culcată … Citește mai mult