Versuri corectate și adnotate
Așa cum din profunzimea muziciiînmugurește-o notăcare-n timp ce vibrează crește și se subțiază,până când într-o altă muzică devine tăcută,așa răsare din străfundul tăceriialtă tăcere, turn ascuțit, pumnal,și se ridică, și crește, și ne suspendă,și-n timp ce se-nalță cadamintiri, speranțe,micile și marile minciuni,și-apoi vrem să țipăm, dar strigătulse estompează-n trahee:se revarsă-n tăcere,acolo unde tăcerile amuțesc. Silenciode … Citește mai mult
O tăcere de aer, lumină și cer.În liniștea transparentăziua se odihnea:transparența spațiuluiera transparența tăcerii.Lumina nemișcată a cerului pacificacreșterea ierburilor.Gâzele pământului, printre pietre,sub aceeași lumină, erau pietre.Timpul se împlinea în minut.În liniștea absorbităse consuma după-amiaza.Iar o pasăre cântă, săgeată subtilă.Pieptul de argint rănit vibră cerulse mișcară frunzele,ierburile se treziră..Și simții că moartea era o săgeatăpe care-o … Citește mai mult
Mâzgâliturăde Octavio Paz.C-o bucată de cărbunecu creta mea spartă și creionul roșudesez numele tăunumele gurii taleurma ta plantarăpe un perete-al nimănuiPe ușa interzisăîți gravez numele trupuluipână când tăișul cuțitului meusângereazăși piatra țipăși zidul respiră aidoma unui piept.
Lui Juan García Ponce.Ca și aerulce se-adună și se destramăpeste paginile geologiei,pe masele planetare,clădirile sale invizibile– omul.Limbajul său este doar un grăunte,dar învăpăiat,în palma spațiului.Silabele sunt incandescențe.De asemenea sunt plante:rădăcinile lorfrâng tăcerea,ramurile lorconstruiesc sălașe-ale sunetelor.Silabe:se leagă și dezleagă,se joacăde-a potrivirea și nepotrivirea.Silabe:se rumenesc pe frunțiși-nfloresc pe buze.Rădăcinile lorbeau întuneric, mănâncă lumină.Graiuri:arbori incandescențicu frunzare de ploi.Vegetații … Citește mai mult