Versuri corectate și adnotate
La cotul pădurii, aproape de drum,Izvorul mai cheamă drumeții-nsetațiC-un susur de ape ce sună precumUn zbucium de clipe când timpul străbați.Sunt cele ferice din zori de avânt,Ce urcă, se-nalță, fac parte din cer,Devin încântarea din brațe de vântȘi uită că-n ele e timp efemer.E-un zbucium de clipe de gând și cuvântCe curg și tânjesc spre … Citește mai mult
– La fântână, la izvorMă duc, mamă, că mi-i dorDe oleac’ de apă receCă mă tem ca să nu sece,Mă duc iute-amu degrabăS-aduc o cofă de apă.– Tu, Danielă, fată, hăi,Dar n-or dat lupii la oi,Și ce ești așa de grăbită,Fugi și-adu lemne la plită,Lasă apa că nu seacă,Fată, hăi, parcă ești beată!– Lasă, mamă, … Citește mai mult
Râule ce curgi la vale,Spune-mi, n-ai văzut în calePe un deal în poienițăStâna la al meu bădiță?Cum omătul s-o topitBadea turma și-o pornit,O luat-o spre-asfințit,Pe la mine n-o venit.Codrule cu frunza rară,Iaca vin cocorii iară,Roua-și pune boabeleCa mărgăritarele.Izvoraș de lângă moară,Dezghețat în primăvară,Ia-mi dorul și mi-l albeșteȘi-ncet mi-l limpezește,Limpezește-mi fețișoara,Răcorește-mi inimioara!
În fund de peșteri, picură de veacuriTăcute lacrimi, ce mereu se mânăSpre albele misterioase lacuri,Și din adâncul lor răsar fântână.Fântâna rece gâlgâie din stâncăȘi răspândește unde de răcoare:Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,Câmpiei triste sălcii plângătoare.Așa în suflet picură cu-ncetulViața, ceasuri de melancolie:Fântână clară, murmură poetulO, de demult uitată poezie.
Foaie verde, rug de mure,Pădure verde, pădure,Lasă-mă să intru-n tineCă ești singură ca mine.Lasă-mă la umbra taCă nimica n-oi strica,S-aud glas de păsărele,Să mă-ngân și eu cu ele.Să beau apă din izvoarăSă-mi ajungă pân’ la vară,Și-am să intru iar în tineCă ești singură ca mine.
Foaie verde de mohor în grădină la izvorFoaie verde de mohor în grădină la izvorMă-șteaptă badea cu dor în grădină la izvorMă-șteaptă badea cu dor în grădină la izvor.Cum Doamne să nu iubesc când mă pui să-i doinescCum Doamne să nu iubesc când mă pui să-i doinescCând îi zic o strigătură mă cuprinde, mă omoarăCând … Citește mai mult
Românașului îi placeSus la munte, sus la munte la izvor,Liber și să fie-n paceAl naturii, al naturii domnitor.„Să trăiască-n fericireLibertate și iubireTimpul iute, timpul iute trecător.” x2Unde saltă căprioaraScut cătând ea, scut cătând de vânător,Unde bradul dă răcoareLa tot omul, la tot omul călător.„Să trăiască-n fericireLibertate și iubireTimpul iute, timpul iute trecător.” x2De aceea lui … Citește mai mult
Și mă dor ochii, mă dorLa lumina stelelor [x2]Și mă duc iar, mă ducPân’ la mândra-n deal la nucȘi mă duc și mă coborPân’ la mândra la izvor [x2].Rău mă dor picioareleDe umblat cărările [x2]Și mă duc iar, mă ducPân’ la mândra-n deal la nucȘi mă duc și mă coborPân’ la mândra la izvor [x2]
La cireșul retezatUnde stă murgul legat,Nu-ncetează din nechezatTot ca Leana din oftat. Murgul nechează de zorSă-l dezlege la picior,Leana-i dusă la izvorCu tristețe și cu dor. De cine-i e drag s-a dusSă iubească pe ascunsȘi-a lăsat murgul legatȘi pe Leana-ntr-un oftat, Șade Leana cu-al ei dorLacrimile-i curg izvor.
Gândul 5.De aceea, pentru mine muntele – munte se zice.De aceea, pentru mine iarba – iarbă se spuneDe aceea, pentru mine izvorul izvorășteDe aceea, pentru mine viața se trăiește.