Ei stau culcați în iarbă
un bărbat și o fată
Mănâncă portocale, schimbă săruturi
așa cum valurile schimbă spuma-ntre ele.
Ei stau culcați pe plajă
un bărbat și o fată
Mănâncă lămâi, schimbă săruturi
așa cum norii între ei își schimbă conturul.
Ei stau culcați în pământ
un bărbat și o fată
Nu spun nimic și nu se sărută
schimbă tăceri să rămână-n tăcere.
Sensul versurilor
Piesa descrie ciclul vieții unei relații, de la momentele idilice petrecute în natură, la tăcerea finală a morții. Metafora naturii subliniază efemeritatea și transformarea constantă a iubirii.