Octavio Paz – Noapte de Vară

Palptez și simt tot trupul nopții,vara ce te-mbăiază-n râuri,suflare în care stelele se-neacă,mireasma unei guri,din buzele pământului.Tărâm de buze, gurăunde un iad agonizând răsuflă,buze prin care cerul plouă,iar apa cântă și naște paradisuri.E-n flăcări arborele nopții,și așchiile lui sunt stele,pupile sunt, sunt păsări.Și curg lunatice izvoare.Limbi de sare incandescentăpeste-o plajă de-ntuneric.Totul respiră, trăiește, se revarsă:lumina-nfiorându-se,ochiul … Citește mai mult

Octavio Paz – Sub Umbra Ta Clară

Un trup, unul solitar, un singur trup,un trup ca ziua revărsată,și noaptea devorată;sclipirea unor fire de părce nu potolesc niciodatăumbra atingerii mele;o prelungire, un pântec ce răsareaidoma mării înflăcăratecând atinge fruntea zorilor;niște glezne, punțile verii;coapsele nocturne ce se scufundăîn muzica verde a după-amiezii;sânul înălțându-seși măturând spumele;un gât, un singur gât,mâini atât de-nsingurate,câteva cuvinte suave ce … Citește mai mult

Octavio Paz – Vânt

Frunzele cântă,dănțuiesc prin copaci, pere moi;roza se zbate,nu pe tufiș, pe vântul vâlvoi.Nouri și nouriplutesc adormiți, alge de nea;Pe cerul întinsse-nvârte, cu ei, forța cuiva.Totul e spațiu;firul de mac vibrează carnalși-o goală femeiealunecă-n vânt, pe-o coamă de val.Nimic nu sunt eu,lumină, reflux sau trup plutitor;e-al vântului totși aeru-i vânt mereu călător.Viento.Cantan las hojas,bailan las peras … Citește mai mult