Ezra Pound – L’Art 1910
Arsenic verde pe-o pânză ca albușul de ou,Fragi zdrobiți! Haide, hai să ne-ospătăm ochii!
Versuri corectate și adnotate
Arsenic verde pe-o pânză ca albușul de ou,Fragi zdrobiți! Haide, hai să ne-ospătăm ochii!
Și templul lui Apollo în tenebreși leșul sacerdotului patetic…În loc un turn din calcul aritmeticși-o catedrală rece din algebre.Jos impudoarea cântului bezmeticcu armonii tiranice și febre!Să-nghețe-n glacialele-i vertebrepoemul matematic și ermetic.Nu se cuvine versul cataractăde simțăminte calde ca pe vremuri,ci claustrare pură și abstractă.Ce-și râde de-ale artei vechi totemuri,iar frigul din banchiza lui compactăchiar sub … Citește mai mult
Poetul, singurul a-nmănuncheatlumea ce trândav se desfiră-n fiecare.De necrezut, frumosul ei a luminat –când însăşi chinul şi l-a proslăvit,ruina a purificat-o nesfârşit:şi chiar nimicitorul devine lume, floare.
E o lumină pe care vântul a stins-o,E un ulcior țărănesc, pe care după-amiaza îl părăsește un om beatE o viță de vie, arsă și neagră, cu găuri pline de păianjeni.E o încăpere, pe care au spoit-o cu lapte.Nebunul a murit. E o insulă în Marea SuduluiDestinată zeului Soare. Duruie tobele,Oamenii se pornesc în dansuri … Citește mai mult
Să cugetăm la adevăr –Multă durere!În sfârșit entuziasmPână la moarte.Noapte de iarnăTu, neprihănită maică!
Când Orfeu lăuta atinge,Jelind un mort în grădina serii –Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?Murmură jalea-n tomnatecul stuf,Iazul albastru.Durere, făptura subțire a prunculuiSângerie arde,Mamă-ndurerată, în albastră mantaÎnvăluind sfânta ei durere.O, a născutului, care moareÎnainte de-a gusta ardoareafructului, amara vinovăție.Pe cine plângi sub pomi amurgiți?Sora, dragoste neagrăA unei sălbatice specii,A cărei ziuă se duce … Citește mai mult
Ciorapii de sticlă sunt aiciar fi loc şi pentru câţiva păianjenise aduc somptuoasele tăvi de dantelăsânii în borcanele străveziişi în mâinile celor mai frumoase femeimeduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan.vom fi la timp la această întâlnirevom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosforla această întâlnire la care ne aşteaptăumbrele noastre ca … Citește mai mult
Stele-n Marea de Sargasseputrezesc și cad pe case.Oamenii pe străzi, scafandri,iau pe buze flori de leandri.În odăi de scoică joasăofticosu-i perlă groasă;strâmb din gură-i cresc amareierburi verzi și lungi de mare.Arborii cu dește boantesmug femei de păr și plante,și un vânt sunând reptileduce toamna spre Antile.Vântul pe obraji mă ardeși-mi ia fierea-n bulevarde.Blocul ca un … Citește mai mult
Spectaculoasă încheiereA dansului, şi-erou de-acum,Uitând de luptă (ce plăcere!)S-a-ntins, cu trup lucios ca spuma.Nicicând o astfel de licoareCu mirodenie de visePe-o frunte-n stele de sudoareTriumful nu-şi sărbătorise!Dar în amurg, atins de facle,Acest trup mare fără poze,Ce-l dovedise pe Heracle,Nu e decât un stog de roze!Sub zariştea incandescentăDormi dar, cum doarme-nvingătorul,Căci Hidra, ţi-este inerentă,Spre infinit luându-şi … Citește mai mult
Lui André Gide. De mulţi ani de zile părăsisem arta versurilor: încercând mereu să mă abţin, am făcut acest exerciţiu pe care ţi-l dedic. 1917.Format-a Ceru-această grămadă de minuniCa locuinţă unui şarpe?PIERRE CORNEILLE.CINE, dacă nu vântul curat, în plânset frângeExtreme diamante-n pustiu.. Dar cine plânge,Atât de-aproape mie-n momentele de plâns?.Această mână, peste-al meu chip ce-l … Citește mai mult