Georg Trakl – Capitularea Nopții
Să cugetăm la adevăr –Multă durere!În sfârșit entuziasmPână la moarte.Noapte de iarnăTu, neprihănită maică!
Versuri corectate și adnotate
Să cugetăm la adevăr –Multă durere!În sfârșit entuziasmPână la moarte.Noapte de iarnăTu, neprihănită maică!
Nimfă, du-mă-n bezne grele;Rujă saltă-n frig pe gard,Jale înflorește-n pântec cald,Cruce sângerând spre stele.Sparte-s gură și minciunăÎn chilii reci, purpuriu;Râs sclipind, joc auriu;Clopot tras ce-abia mai sună.Nor albastru! Fructe pădurețePutrede își lasă la pământȘi se schimbă în mormântSpațiul, și-n vis calea vieții.
Toamnă roșie, agaleChin sub ulmi întunecatAmurgind agapă, satȘoim pe aurie cale.Frunte sumbră sângereazăStinsă-i floarea-soarelui la gardJale-albastră-n pântec cald;Domnu-n stele cuvântează!Ard și gură și minciunăÎn odăi reci, purpuriu,Râs sclipind, joc auriu,Capul sparse-se-n furtună.Fulgere în noapte; fructePutrede din pom tot cad.Mut, copile-am să străbatMarginea-ți albastră, uite!