Versuri corectate și adnotate
Septembrieca o albină de aur cu elitre greleseptembrieca o vulpe furișă peste coline, peste vâlceleseptembrieca un șevalet pe care s-au șters degete vopsite-n cinabruseptembriese sting culorile încet ca într-un candelabru.E toamnăse-ntorc în pământ comorilețiganii își mănâncă viorileîn arbori parcă fremătă cirezipe drumuri e o surpare de monezi.Septembrieca o clinică galbenă în care se așteaptă ploiseptembrieca … Citește mai mult
Vino să vezi! În târzia bogată căldură-nchisîntre ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost,până-n cealaltă zareîncă o dată tărâmul să crească ar vrea. Și-n unghi săgetatpământul își trimitecocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e!Albastrul ce crud! Unei noi creșteri, văratice-n toamnă,se parec-am fi hărăziți și aleși. Și-o clipă ne e-ngăduitbănuituluiSudsă-i trimitem un … Citește mai mult
La-nțelepți doar spune-o tare,căci mulțimea-n râs pufnește,vreau să cânt ființa caremoartea-n flăcări și-o dorește.În reci ore de iubire,martori mărturiei tale,simți o stranie pornirecând clipesc făclii domoale.Nu mai stai cuprins de douăbrațe-n umbra nopții mare,și te-apucă o poftă nouăde-o mai naltă-mpreunare.Nu sunt zări să te rețină,vii înaripat, vrăjit,și-astfel, lacom de lumină,ești un fluture scrumit.Și cât timp … Citește mai mult
Precum ciorchinele muri-va spada.Nu-i geamul mai fragil decât e stânca.În praf și pulbere se schimbă totul mâine.Rugină-i fierul, glasul e ecou.Un tânăr tată, Adam, e-a ta cenușă.Bătrânul ram va fi din nou mlădiță.Privighetoarea-i tril, precum Pindar.E revărsatul zilei asfințit,Și mască e de aur micenianul.Înaltul zid, ruina-i părăsită-i.Urquiza este trupu-i sfârtecat.Iar chipul ce se uită în … Citește mai mult
În ceasul greu, doar lampa stă cu mine,Îmi spune locul, gândul dus de vântȘi cum răsar ca sute de suspineMici floricele-n iarbă, din pământ.Și cum dispar, o mătură le pașteȘi visul curge sângele în trupȘi moare iar, și iar renaște,Și toate-n el se înnoadă și se rup.Și firul meu îl văd în răsucire,Sunt marionetă, văd … Citește mai mult
Copaci de umbre,insule naufragiază în vaste acvarii,noapte bolnavă,pe pământul care se naște:un sunet de aripide nor ce se deschidepe inima mea:nici un lucru nu moare,care să nu trăiască în mine.Tu mă vezi: sunt atât de ușor,atât de înlăuntrul lucrurilorîncât umblu cu cerurile;iar când Tu vei voisă mă arunci în sămânțăvoi fi deja obosit de greutatea … Citește mai mult
Am făcut-o din nou.Un an la fiecare zeceÎl duc la capăt –.Un fel de miracol umblător, pielea meaStrălucitoare ca un abajur nazist,Piciorul meu drept.Un prespapier,Chipul meu lipsit de însușiri, pânză finăde evreu.Decojește-mi fața de masăO, inamic al meu.Te înspăimântă? –.Nasul, orbitele ochilor, toți dinții?Acra respirațiese va evapora într-o zi.Curând, în curând carneaCripta mormântului se va … Citește mai mult
L-al orelor zilei șirag râzătorSe-nșir cele negre și muteCe poartă în suflet mistere de-amorPălite, sublime, tăcuteȘi noaptea din noriPe-aripi de fioriAtinge ușoară, cu gândul,Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,Din ceață pustie și rece,Un june pe vânturi, cu capul în joc,Cu clipa gândirei se-ntreceȘi calu-i turbatZbura necurmatMânat ca de-a spaimelor zânăBătrână. Pe aripi de … Citește mai mult
Primește-această floare-n dar,Un galben trandafir în floareCa luna plină-n codrul rarCând seara-n liniște răsare.E semnul dragostei ce-o portFiinței tale totdeauna,Iar când voi fi de mult un mortPrivește cum răsare luna.E galbenul de pe obrazAl celui ce pe veci dispare,Al soarelui ce-asfințe azi,Dar mâine iarăși va fi soare.
— Ai lăsat nașterea ta să fie trecut,mi-a spus îngerul. Trebuia să te naști mereuTrebuia să te naști din nou în fiecare dimineață.Trebuia să mori de mai multe ori într-o singură zica să poți învia o singură dată.— Am murit de multe ori, îngere,de fiecare dată în alt chip.Dar de născut m-am născut o singură … Citește mai mult