Versuri corectate și adnotate
E o lumină pe care vântul a stins-o,E un ulcior țărănesc, pe care după-amiaza îl părăsește un om beatE o viță de vie, arsă și neagră, cu găuri pline de păianjeni.E o încăpere, pe care au spoit-o cu lapte.Nebunul a murit. E o insulă în Marea SuduluiDestinată zeului Soare. Duruie tobele,Oamenii se pornesc în dansuri … Citește mai mult
Să cugetăm la adevăr –Multă durere!În sfârșit entuziasmPână la moarte.Noapte de iarnăTu, neprihănită maică!
În treacăt am văzut cândvaUn chip plin de durere greaCe-adânc și tainic înrudit mi s-a părut,Un sol divin, tăcut –Trecând pe lângă mine, – a dispărut.În treacăt am văzut cândvaUn chip plin de durere greaCe-n vrajă, mi-a plăcut,De parcă aș fi recunoscutPe una ce-am iubit-o-atâta în trecut,În existența ce de mult a dispărut.
Recii ani întunecați,Durere și speranțăPăstrează ciclopiana piatră,Munți nelocuiți,Suflul auriu al toamnei,Nor de seară –Puritate!.Din ochi albaștri priveșteCristalina copilărie;Sub molizi întunecațiDragoste, speranță,Care din aprinse pleoapePicură roua în iarba rigidă –Necontenit.O! acolo puntea aurităRupe în zăpadăHăuri!Răcoarea albastrăUmple înnoptata vale,Credință, speranță!Fii salutat tu singuratic cimitir!.
Un copil cu păr șaten. Amin și rugăciuneÎntunecă încet răcoarea seriiZâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brunede Floarea-Soarelui, frică în umedele griuri.Învăluit în mantie albastră chiar demultCălugărul pictat-a-o pe o icoană alene;El vru durerea să o-mpărtășească-n cultCând stele-i curgeau sânge prin vene.Apus de toamnă; arțarului tăcere.Fruntea atinge-a apei albăstrire,Un giulgiu așezat pe-o bară de metal.Fructe stricate … Citește mai mult