Versuri corectate și adnotate
Atâtea flori și nu sunt două să-mbrace la un fel veșminte…Câți ochi frumoși nu-și pierd vederea în horbotă de-odăjdii sfinte,Și câtă purpură și aur pentru-o hlamidă-mpărătească,Când de ajuns e pentru ele ca soarele să strălucească.Atâtea flori — dar azi, pe cine îl mai oprește-n drum o floare?Făr’ de ghirlanzi de roze-odată, nu era zi de … Citește mai mult
Introduceți în cutia micăO piatrăVeți scoate o pasăre.Introduceți propria umbrăVeți scoate cămașa norocului.Introduceți propria rădăcină paternăVeți scoate osia lumii.Cutia mică face totul pentru voi.Introduceți în cutia micăUn șoareceVeți scoate un Clatină-Munte de aur.Introduceți propria scoică maternăVeți scoate cupa nemuririi.Introduceți capulVeți scoate două capete.Cutia mică face totul pentru voi
Acest lac, baltă în creștere, opalină,luciu monstruos de nici un fel de alb,fără de copac în oglindă,deodată s-a scuturatși a zburat drept în suscu niște aripi ciudate.Doamne, ce pasăre o fi dormit în fața meacând eram cât pe cesă mă înec.
Când unei Abstracțiuni i se dau brațe,Ce brațe i se dau?.. ÎndrăgostițiiSe caută cu cioturi roz în umeri,Îngenunchează-n pat ca stâlpi de sare.Când unei Abstracțiuni i se dă sânge,ce sânge i se dă?.. Prin șapte găuridin pieptul credincioșilor se scurge– melasă fără stropi – un vid fanatic.Când unei Abstracțiuni i se dă mană,ea scapă. Mecanismul … Citește mai mult
Uite luna cu puișorii de aur:nu e căprioara zenitului?Nu e sora mai mică, îmbufnata,care-a fugit în raiul cerului după glorieși n-a citit măcar poemele ochilor meiși n-a luat premiul Nobelpentru subrealism?.Cineva înjură ca o măsea dogităproclamată Cain – Tubal rac în literedar, vă rog, oameni de pe Atlasși din tații voștri actuali: nu vătămațiistoria petalelor … Citește mai mult
Enigmatica față brunăA pământului.El vorbeșteLimba eternei amiezePe degete ale miezului nopții.Încolțește printre iernaticele proviziiAle aducerilor-amintePrintre spectaculoase mijiri de ziuă.Și asta numai deoareceAdăpostește în inimăUn soare dormind.
Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!…… Ardea spitalul cu bolnavi cu totȘi flăcările sfârâiau în cărnuriRâs alb cutremurat de savaot.Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!Ce râs de ziduri prăbușiteStrivind sub ele urlete, clipiteȘi razele căzute ale lunii.Și luna… cum mai fulguia azi-noaptePe străzile pierdute-adânc în vis…Și cum mai fulguia pe cărnurile aspre!Desfrâu de flăcări … Citește mai mult
Să aducem zarurile greledintr-un colț de elefant tăiate,să le batem pe pământul udpână când de lovituri sunt despicate.Și să iasă brusc norocul întreg,nimenea nu știe cum arată,poate e un animal cumplitsau e abur peste niciodată.Și stau în genunchi și lumineznașterea din fildeș să se-ntâmpleși vin elefanții hohotindsă îmi sprijine cu colții două tâmple.
Un drum se deschide și altele,În el, pustii, se-ntâlnesc;Lancea soarelui arde coroana –Pe scoarță mușchii lâncezesc.Amurgurile aduc somnul,Cu falduri imense de stele;Nici un nor nu umblă în cer –Nici un vânt nu deapănă frunzele.Rădăcinile aud pământulClare, neîntrebând, risipite:Jocul somnului strânge viațăDemoni și păsări uimite.
În criptele de aur și de lazuritDin trupuri de sfinți și sfinte se prelingeMiraculosul mir, parfum de viorele.Dar sub gorgane reci de lut înțelenitZac leșuri de vampiri mustind de sânge;În sângerii lințolii și umed jind pe buze rele.